Italia, sub conducerea guvernului Meloni, urmărește să-și consolideze poziția geopolitică în Marea Mediterană și Africa de Nord prin sprijinul NATO. Crearea unui trimis special pentru Sud reprezintă un pas semnificativ înainte, dar rămân numeroase provocări. Hotărâtă să înfrunte influența Chinei și Rusiei, Italia urmărește să promoveze stabilitatea și dezvoltarea în regiune, cu potențiale beneficii pentru întregul Pact Atlantic.
de Emanuela Ricci
În marginea summitului NATO de la Washington, ministrul de Externe, Antonio Tajani, a anunțat înființarea unui trimis NATO pentru Sud: un succes pentru Italia, având în vedere că a propus o figură de acest nivel atât pe parcursul semestrului de președinție al G7 și la summitul NATO din SUA.
Există și câțiva candidați italieni excelenți. Eu cred asta tocmai din cauza cunostintelor pe care le are Italia asupra intregii zone mediteraneene, incepand de la Balcani pana la Africa si Orientul Mijlociu dar si zona Golfului. Putem pune la dispoziția Alianței Atlantice nume de nivel înalt, cunoscând atât NATO, cât și realitatea flancului sudic”. Ministrul Antonio Tajani, Washington, iulie 2024.
Jocul va fi jucat acum pentru a identifica un nume carismatic și comun. În pole position pentru a ocupa postul sunt Italia și Spania. Cu toate acestea, țara noastră și-a exprimat deja clar intenția de a îndeplini acest rol delicat datorită competenței și poziției sale strategice. Printre totonomieni circulă figuri precum Elisabetta Belloni și Enrico Letta.
Reprezentantul NATO pentru sud va trebui să monitorizeze și să sporească oportunitățile din sudul Mediteranei și din țările din Africa de Nord. În esență, pentru Italia ar putea garanta o evoluție mai structurată a Planului Mattei pentru Africa care necesită însă și sprijinul continuu și convins al Bruxelles-ului. În plus, în Africa există obstacole dificile, cum ar fi Rusia și China.
Prim-ministrul Giorgia Meloni se va deplasa la Tripoli în următoarele zile, împreună cu ministrul de interne Matteo Piantedosi pentru a participa la Forumul privind fluxurile migratorii găzduit de premierul Abdul Hamid Mohammed Dabaiba. În această întâlnire anume vom vorbi și despre prezența forțelor militare ruse în Libia în zona de est guvernată de generalul Kalifa Haftar. Rusia, tocmai în acea zonă, vrea să-și înființeze propria bază militară în portul Tobruk. Acum, Moscova folosește portul Benghazi ca punct de intrare pentru a transporta vehicule, oameni și arme în acea parte a Africii (Sahel) sub influența sa directă. În acest scenariu, tot în urma traficului clandestin de arme și drone din China, descoperit recent în portul Gioia Tauro în urma perchezițiilor pe o navă de marfă cu destinația Libia (Benghazi), NATO trebuie să remedieze absolut situația prin consolidarea interesului său strategic și eventual promovarea operațiunilor militare care vizează garnizoarea, într-o manieră mai convingătoare, a întregii zone a Mării Mediterane.
Prezența forțelor ruse capabile să gestioneze fluxurile migratorii din țări instabile precum Niger, Sudan și Ciad fac acțiunea NATO în această regiune crucială. Potrivit ONU, în decembrie anul trecut, în Libia erau prezenți în jur de 706 mii de migranți și refugiați. O bombă demografică gata să fie lansată spre coastele noastre și către întreaga Europă într-un context de confruntare intensă într-un mediu „hibrid”.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!