Ziarul rus Izvestia a dezvăluit planul Turciei de a rezolva problema grâului din Ucraina. Marina turcă va fi să mineze Marea Neagră și apoi să escorteze navele ucrainene în ape neutre. Scopul este eliberarea a aproape 53 de milioane de tone de cereale ucrainene depozitate în silozuri în porturile din apropierea Mării Azov, controlate în mare parte de ruși, în favoarea țărilor africane (circa 25), Orientului Mijlociu și asiatic. Noile culturi vor ajunge și ele până în septembrie și ar trebui să producă alte 75 de tone de prețiosul grâu.
Propunerea turcă vrea să împiedice Rusia să vândă, de exemplu primul jucător, grâul furat din Ucraina din țările africane, crescând astfel dramatic consensul în rândul populației de pe continentul negru.
Obstrucționează propunerea lui Erdogan ucrainenii care nu digeră deloc slăbirea apărării Odessei constând în mine. Mai clar a fost ministrul de externe ucrainean, Dmytro Kuleba care declară neîncredere totală în inamic: „Vă spune Putin că nu va folosi rutele comerciale pentru a ataca Odesa? Și același Putin care le-a spus cancelarului german Scholz și președintelui francez Macron că nu va ataca niciodată Ucraina”..
Există și alte soluții care, însă, nu primesc, de asemenea, avizul favorabil al instituției Zelensky. Transportarea cerealelor prin Belarus, crearea unui coridor pentru ca acesta să navigheze din portul deja eliberat Mariupol sau folosirea râurilor.
Poziția Turciei este, de asemenea, respinsă de Kiev. Erdogan este în NATO, furnizează arme Kievului, dar este și prieten cu Putin.
Singura soluție viabilă ar putea fi o misiune de escortă navală sub egida ONU. Dar care țară ar fi dispusă să desfășoare nave militare într-o zonă de mare fierbinte unde accidentul poate fi provocat în orice moment (de ruși și ucraineni) pentru a ridica ștacheta conflictului și a implica astfel NATO și UE.
Cert este că este necesar să se prevină cât mai curând condițiile unei foamete în țările africane care ar revărsa inevitabil sute de mii de migranți pe coastele europene, cele italiene ar urma să devină primul port de escală. O situație nesustenabilă pentru țara noastră care are deja primele centre de primire prăbușite în fața unei politici de redistribuire comunitară neclară și, până în prezent, încă ineficientă.