În cele mai ridicate prognoze, PIB-ul italian din acest an, sau bogăția produsă în țară, ar trebui să scadă cu aproximativ 2019 la sută față de 10. Prin urmare, din cauza efectelor negative ale Covid, riscăm să „ardem” 160 de miliarde de PIB. Pentru a face o idee despre dimensiunea contracției, este ca și cum Veneto ar fi fost în izolare pentru tot anul. Să spun că este CGIA. Coordonatorul Biroului de Studii Paolo Zabeo declară:

„Gravitatea situației reiese și mai clar dacă comparăm situația economică actuală cu ceea ce s-a întâmplat în 2009, annus horribilis a economiei italiene de după război. La acea vreme, PIB-ul a scăzut cu 5,5 la sută, iar rata șomajului, în 2 ani, a trecut de la 6 la 12 la sută. Anul acesta însă, dacă lucrurile merg bine, PIB-ul va scădea cu aproximativ 10 la sută. Cu un colaps aproape dublu față de cel înregistrat în urmă cu 11 ani, este clar că o astfel de scădere verticală va avea efecte foarte negative asupra pieței muncii. De aceea spunem nu oricărei închideri generalizate care ar agrava și mai mult situația. Și pentru că ce e mai rău urmează să vină. De fapt, atunci când blocul disponibilizărilor va fi ridicat, vom risca să vedem creșterea dramatică a numărului șomerilor”.

În fața unei crize care ne impune relansarea cererii interne, măsurile care trebuie luate sunt cunoscute tuturor: o reducere drastică și structurală a impozitelor pentru gospodării și întreprinderi pentru a reporni atât consumul, cât și investițiile. Din păcate, recent am înțeles că reforma fiscală va fi introdusă abia începând cu 2022, în timp ce investițiile pentru realizarea marilor lucrări sunt legate de resursele puse la dispoziție de Next Generation EU care, în cel mai bun caz, vor ajunge în a doua jumătate. din 2021, intrând în vigoare abia din anul următor.

Secretarul Renato Mason afirmă: „Pe lângă o povară fiscală incontestabil excesivă, presiune birocratică care continuă să-i penalizeze pe cei care fac afaceri și o scădere foarte îngrijorătoare a investițiilor, care le afectează în special pe cele de natură publică, există o altă criticitate majoră care riscă punând multe companii în dificultate serioasă, în special pe cele mici. Ne referim la noua legislație introdusă de Uniunea Europeană care afectează băncile. Pentru a evita efectele negative ale creditelor neperformante, Bruxelles le-a impus anularea creditelor de risc negarantate în 3 ani și în 7-9 ani pentru cei cu garanție. Este clar că aplicarea acestei măsuri, în esență, va determina multe instituții de credit să adopte o atitudine de extremă prudență în acordarea creditelor, pentru a evita nevoia de a suferi pierderi în câțiva ani”.

• Prognozele arată o prăbușire a consumului casnic de 96 de miliarde

Consumul și investițiile, spuneam noi, sunt două pârghii asupra cărora ar trebui luate imediat măsuri pentru a permite redresarea economică a țării. Potrivit NADEF (Actualizarea Documentului de Economie și Finanțe 2020), consumul gospodăriilor, care constituie cea mai importantă componentă a PIB-ului național (aproximativ 60 la sută din total), va suferi un adevărat colaps în acest an. În termeni absoluți, familiile vor „economisi” 96 de miliarde de euro (- 8,9 la sută față de 2019). Practic, fiecare familie italiană va reduce cheltuielile cu aproximativ 3.700 de euro. Este clar că această contracție va penaliza mai ales lumea numerelor de TVA. Vă reamintim că artizanii, micii comercianți și liber profesioniști lucrează în principal pentru piața internă și în special cu familiile italiene. Cu această „strângere” a consumului, chiar și aceste afaceri independente vor suferi o contracție majoră a cifrei de afaceri.

• Investițiile în scădere cu 42 de miliarde

La fel de ruinoasă va fi și reducerea investițiilor publice și private: din nou conform NADEF, în 2020 vor suferi o reducere de 13 la sută care în termeni absoluti corespunde la 42 de miliarde de euro. Evident, starea de incertitudine și neîncredere care caracterizează companiile le afectează negativ. Iată de ce se impune intervenția cât mai curând posibil, pentru ca atât Statul, cât și articulațiile sale periferice să accelereze deschiderea șantierelor a numeroaselor lucrări publice necesare relansării țării. În acest sens, menționăm că anexa de infrastructură la Programul național de reformă prezentată la 6 iulie, prevede un plan de investiții prioritare pentru mobilitate de 196,7 miliarde euro din care 131,3 (echivalent cu 66,7 la sută din total) deja disponibile. Locuri de muncă care ar trebui să înceapă cât mai curând, însă, sunt blocate fie prin nedesemnarea comisarului, fie pentru că sunt înfundate în cătușele birocratice îngrijite de Administrația noastră Publică.

• Alunecăm spre deflație

Cu lichiditate redusă și consum și investiții în scădere verticală, țara alunecă periculos spre deflație. De altfel, din luna mai trecută, indicele prețurilor de consum a fost întotdeauna negativ. Având în vedere că acest rezultat se datorează în mare măsură scăderii prețurilor la energie, deflația, reamintim, se manifestă printr-o scădere progresivă a prețurilor bunurilor și serviciilor. La prima vedere, acest lucru poate părea pozitiv: dacă prețurile scad, consumatorii câștigă. În realitate, lucrurile stau altfel: deși prețurile sunt în scădere, familiile nu cumpără, pentru că, din cauza resurselor financiare mai mici și a așteptărilor negative, puținul care se vinde duce la marje de profit din ce în ce mai înguste pentru retaileri. Marfa, rămasă pe rafturi și în vitrine, determină o situație de dificultate pentru comercianți, dar și pentru firmele producătoare care, în fața atâtor nevândute, sunt nevoite să reducă producția. Toate acestea dau naștere inițial la o creștere a utilizării disponibilizărilor, ceea ce duce apoi la o creștere bruscă a disponibilizărilor. Pe scurt, se creează un cerc vicios care aruncă economia țării în disperare. După cum spuneam mai sus, și pentru a depăși această situație este necesară injectarea unor doze mari de lichiditate în sistemul economic, acordarea de credit gospodăriilor, întreprinderilor și relansarea investițiilor, în special a celor publice.

• Cifrele oficiale pentru primele 6 luni sunt dramatice

În această primă parte a anului, efectele Covid asupra economiei italiene au fost foarte grele. Față de aceeași perioadă a anului 2019, în primele șase luni ale acestui an aproape toți principalii indicatori economici ai țării au fost precedați de semnul minus. Pe scurt, subliniem:

• producţia de construcţii -24,2 la sută

(date referitoare la primele 5 luni ale anului);

• comenzi din industrie ………………………… -20,9 la sută;
• export de bunuri și servicii ……………………… -20,4 la sută;
• cifra de afaceri a industriei …………………………. -19,0%;
• producție industrială ………………… ..- 18,3 la sută;
• cifra de afaceri din servicii ………………………. -16,9%;
• investiții ………………………………… ..- 14,7%;
• consumul gospodăriei ………………… ..- 11,9 la sută;
• PIB …………………………………………………… -11,7%;
• Cu amănuntul …………………. -8,8 la sută.

Datele raportate în Tab. 1 (actualizate la 4 septembrie trecut) indică, de asemenea, că situația economică a țării fusese deja foarte dificilă în 2019, mai ales în ceea ce privește indicatorii referitori la cifra de afaceri din industrie (-0,3, 1 la sută), producția industrială ( -1,9 la sută) și comenzi industriale (-XNUMX la sută).