Chris Demchak, profesor la Colegiul Naval de Război din SUA, a scris un articol în Defense One, unde discută despre pericolele din spațiul cibernetic de la adversarii „smecheri” ai democrațiilor occidentale. Profesorul american leagă securitatea infrastructurilor strategice naționale de dezvoltarea economică a acestora.
Cyber în lumea militară se extinde în democrațiile occidentale, de la pur și simplu protejarea rețelelor lor militare până la sprijinirea apărării cibernetice naționale și a economiilor lor. Au fost create noi strategii comune de apărare între forțele de apărare și cele de securitate civilă. Aceste eforturi naționale sunt esențiale pentru supraviețuirea societăților democratice într-o lume din ce în ce mai dependentă de spațiul cibernetic.
Ar trebui gândită o arhitectură NATO/UE echivalentă pentru era conflictului cibernetic, o Alianță pentru Reziliență Operațională Cibernetică (CORA), pentru a apăra întreaga comunitate democratică.
Deși NATO promovează cooperarea și coordonarea între componentele cibernetice ale forțelor armate aliate, nu se gândește la concentrarea eforturilor la nivelul întregii societăți pentru a proteja infrastructura comercială civilă și sistemul economic.
De asemenea, Uniunea Europeană nu are planuri pentru misiuni de apărare care să coordoneze procesele de la informații la operațiuni în spațiul cibernetic.
O CORA ar armoniza operațional acțiunile de apărare cibernetică ale națiunilor aliniate cu rolurile critice ale rețelelor de telecomunicații care oferă coloana vertebrală cibernetică acestor națiuni și industrii strategice naționale.
Ar integra aceste sectoare în măsura necesară pentru apărarea cibernetică partajată pentru a construi un spațiu cibernetic pentru apărarea democrațiilor.
După ce au câștigat Războiul Rece, puterile occidentale s-au odihnit pe lauri. Între timp, internetul a crescut pe o infrastructură construită cu foarte puțină securitate, în timp ce spațiul cibernetic este folosit de un tsunami de actori statali și nestatali. Internetul se fragmentează rapid în jurisdicții, responsabilități și obligații cibernetice naționale. Rețeaua gratuită, deschisă, sigură și disponibilă la nivel global creată în democrații este pe moarte.
Pentru prima dată, Statele Unite și aliații săi se confruntă cu adversari capabili să atingă toate straturile sistemului socio-tehno-economic prin spațiul cibernetic, de foarte multe ori într-o manieră înșelătoare.
Acești adversari „înșelați” sunt capabili să fure și să modifice informații critice, folosindu-le pentru a mitui sau șantaja lideri corporativi și politici. Ele lasă adesea uși din spate în sisteme pentru a permite acțiuni viitoare, de la furt până la distrugerea totală a datelor.
Dușmanii din ce în ce mai mari ai democrațiilor occidentale sunt capabili să răspândească campanii „nu direct cinetice, dar nu mai puțin perturbatoare” care vizează „combaterea” rivalilor economici. Aceste campanii includ utilizarea proxy-urilor de stat pentru a submina democrațiile prin deplasarea lent sau achiziționarea activelor lor IT și industriile de telecomunicații. Problema este că nu există o perspectivă clară asupra voinței politice a națiunilor occidentale de a remedia și de a contracara amenințarea în continuă expansiune.
Asta, și în lumina pierderilor economice estimate la între 1 și 2% din PIB-ul anual în Statele Unite și țările aliaților și partenerilor săi.
Liderii occidentali fac acum încet eforturi pentru a inversa tendința. Statele Unite au inclus în sfârșit apărarea economiei sale ca misiune de securitate națională. Franța a recunoscut recent că apărarea economiei sale va necesita acțiuni interzise anterior, cum ar fi atacurile cibernetice împotriva adversarilor străini.
Dar eforturile naționale individuale, potrivit experților, sunt insuficiente. Niciun stat singur, nici măcar Statele Unite, nu poate rezista tuturor atacurilor teroriste cibernetice din lume.
Deci prima misiune a CORA este de a consolida infrastructura IT a democrațiilor.
Prin urmare, comunitatea democratică are nevoie de o industrie de bunuri de capital și de o industrie de telecomunicații capabile să funcționeze independent. Singura modalitate practică de a face acest lucru este crearea unei piețe suficient de mare pentru a sprijini eforturile economice.
Cele aproximativ 35 de națiuni care ar forma CORA ar reprezenta o piață de peste 900 de milioane de oameni cu interese comune.
După ce le-a asigurat supraviețuirea, CORA va împinge aceste industrii să reinventeze Internetul cu produse și protocoale concepute pentru securitate încă de la început. Organizația necesită o investiție comună masivă în cercetare și dezvoltare pentru securitatea cibernetică academică, comercială și militară, promovând o nouă rețea de parteneriate operaționale civil-militar-comerciale.
Operațional, CORA ar coordona procesele de securitate cibernetică ale guvernelor, companiilor, organizațiilor și armatelor. Coordonarea acestora din urmă va permite urmărirea, analiza și modelarea amenințărilor mai cuprinzătoare și dezvoltarea unor modalități mai bune de apărare a guvernului, sectorului comercial și civil.
CORA va integra diferitele capacități și abilități ale armatelor sale membre, reunind totul prin organizarea de sprijin și instruire.
CORA trebuie să fie, în primul rând, o alianță operațională, nu un grup de planificare, discuții și îndemnuri politice. Doar o astfel de organizație se va asigura că țările sale membre pot acționa la unison împotriva amenințărilor cibernetice socio-tehnico-economice.
Analiștii amenințărilor ar lucra direct cu toate cele trei tipuri de organizații pentru a asigura conștientizarea colectivă și răspunsul la amenințările emergente.
Apărătorii cibernetici ar opera ca răspuns la sau în anticiparea atacurilor prin centrele comune aliate sau în centrele naționale de operațiuni găzduite de state desemnate ca având capacități specializate.
Apărarea cibernetică colectivă a democrațiilor asigură bunăstarea viitoare și pentru aceasta este vitală un CORA internațional.
Finanțare în SUA
Administrația Trump plănuiește să facă alocația în aproximativ 2020 17,4 miliarde de eurode dolari în sectorul securității cibernetice să fie distribuite între agențiile federale și instituțiile guvernamentale centrale. Majoritatea acestor fonduri, de fapt, vor merge către Pentagon și Departamentul pentru Securitate Internă.
Eforturile Italiei în bugetul 2019
Potrivit DPP pentru Apărare, pentru Italia vor fi alocate puține fonduri: 6,5 milioane 2019 – 11,1 milioane 2020 – 28 milioane 20121/23 – 472,5 milioane 2024/2033) aproximativ 525 milioane euro repartizați pe 16 ani.
Pentru perioada de trei ani 2019/21, creșterea a fost prevăzută doar pentru fiecare an Creștere cu 1 milion de euro pentru „... intervenții și echipamente instrumentale în domeniul apărării cibernetice, precum și consolidarea capacităților naționale de reziliență energetică”.
Pentru a oferi un termen de comparație, „Loi de Programmation Militaire 2019-2025” aprobat recent în Franțaprevede, tocmai pentru „securitate cibernetică”, credite egale cu 1,6 miliarde de euro.
Doar alocarea extraordinară anunțată de guvernul Renzi în 2016 de 150 de milioane de euro îi făcuse amăgirea experților și deschisese câteva perspective.
O altă țară care se mișcă cu tendințe procentuale de creștere este Regatul Unitcare dedică în medie nu mai puțin decât securității cibernetice în bugetele sale anuale 800 de milioane de lire sterline.
NDA: „Amenințare cibernetică în creștere”
Dan Coats, directorul US National Intelligence, a lansat un adevărat strigăt de alarmă susținând că semnalele de pericol detectate zilnic de diferitele agenții de apărare cibernetică au atins recent cote comparabile cu cele din perioadele imediat premergătoare zilei de 11 septembrie. În fața acestei escalade, Statele Unite se gândesc să propună Aliaților NATO să-și majoreze bugetul de apărare la cel puțin 4% din PIB. O propunere greu de implementat în lumina situației economice care se profilează.