(de Andrea Pinto) Mai bine mai târziu decât niciodată. Chiar dacă nemulțumirea din clădirea din via XX Settembre crește vertiginos, conform celor scrise Valerio Valentini în Il Foglio. Prim-ministrul, Giuseppe Conte, „a convocat un cabinet de criză privind Libia la Palazzo Chigi pentru a informa toate ministerele competente cu privire la evoluția situației din țara libiană. Președintele Conte a subliniat că Cabinetul de Criză va fi activ până la rezolvarea crizei din Libia. Structura va fi disponibilă tuturor ministerelor implicate pentru a permite gestionarea coordonată a dosarului. Astăzi, președintele Conte”, concluzionează sursele, „a avut o discuție telefonică pe această temă și cu cancelarul german Angela Merkel”.
Cu toate acestea, există o neliniște tot mai mare în rândul liderilor ministerului apărării. El scrie mereu ziarul. Neînțelegeri nerezolvate, neînțelegeri lăsate să se agraveze, până la explozia războiului de gherilă între diferitele Forțe Armate pe probleme aparent marginale. Pe ultimul, la Palazzo Chigi se iau în calcul chiar să ceară medierea Quirinalei, pentru a debloca o încăierare grotească între Marina și Forțele Aeriene. Amândoi, de altfel, și fiecare cu cota sa justă de motive, solicită repartizarea noilor F-35B, cele cu decolare verticală de ultimă generație. Trenta a evitat să intervină pentru o lungă perioadă de timp, doar pentru a lua apoi deschis partea Marinei și chiar a scris o scrisoare de avertizare generalului Enzo Vecciarelli, șeful Statului Major al Apărării. Chiar și șeful Forțelor Aeriene, generalul Alberto Rosso, scrie Il Foglio, s-ar fi angajat într-o nouă ciocnire cu Trenta. Din cauza P.1HH, dronele fabricate de Piaggio Aerospace pe care guvernul a vrut să le cumpere și pentru a dona oxigen unei companii aflate în pragul falimentului și pe care eșaloanele superioare ale aeronauticii o consideră de foarte proastă calitate. „Opt bucăți de fier”: Rosso le-a demis astfel în fața Comisiei de Apărare a Camerei pe 12 martie. Aceeași ocazie în care Rosso a menționat și o altă problemă: înlocuirea sistemului de rachete „Spada”, care va deveni învechit în 2021-2022 și pentru care, în ciuda numeroaselor solicitări, guvernul nu a făcut încă în mod explicit „nicio indicație financiară” privind cum sa-l inlocuiesti.
Numărul doi al Apărării, subsecretarul Ligii Nordului, a scapat și el. Raffaele Volpi care a spus: „Mai puțină China și mai multă industrie”. Subsecretarul Volpi a spus asta când a auzit că acum guvernul dorește să ceară ajutor SUA în dosarul Libiei: „Pentru Dumnezeule, suntem bineveniți să apelăm la Washington, este păcat că facem această cerere după ce am ignorat anumite Avertismente americane pe Calea Mătăsii. Suntem siguri că în spatele dorinței lui Xi de a semna memorandumul nu se află nici un interes al Beijingului pentru sectoare strategice ale țării noastre și nu mă refer doar la 5G și Huawei?”. Mai mult, deja joi, într-o conferință romană organizată de EY, în prezența liderilor de vârf din apărare, Volpi se adresase cu o neobișnuită franchețe „doamnei ministru” care stătea în primul rând al audienței, pentru a afirma „necesitatea de a reafirma ancorarea euro-atlantică a Italiei”, criticând într-un mod nu prea voalat recentele admunisme chineze ale lui Conte și Di Maio. : „Nu mi se pare că francezii au semnat vreun document de înțelegere cu Beijingul, dar i-au vândut totuși 300 de avioane”.
O altă problemă care provoacă o jenă considerabilă este problema sindicatele militare pe care ministrul Trenta le-a autorizat cu decrete de acord ministerial, înainte de a exista o lege de stat care să le reglementeze. Legea „Corda”, numită după raportorul său, este încă examinată de comisiile de apărare. Primul proiect este foarte dezamăgitor, potrivit celor din interior. De fapt, ei vor să legifereze în sens „restrictiv” și să nu acorde nicio putere sindicală, sau să sterilizeze o oportunitate unică pentru personalul cu vedete. Ieri, diferitele sindicate au scris într-o declarație comună că sunt gata demonstrează în piața din fața sediului instituțional, pentru că nu poți călca în picioare un drept constituțional cu o lege diluată. Există așadar dezamăgire din partea sindicatelor militare cu privire la rolul ministrului Trenta care, până în prezent, pare să fi înșelat doar pe cei care au crezut cu adevărat în schimbarea de epocă.