Armata Națională Libiană din Khalifa Haftar, scrie Agi, avansuri spre capitala libiei Tripoli și se apropie de lovirea în inima Guvernului de acord național, protejat de milițiile de Misurata și recunoscut de ONU. Forțele armate ale omului puternic de cirenaica, care în ultimele ore de lupte intense au pierdut cel puțin șase luptători - potrivit Tripoli printre aceștia se numără și mercenari ruși din grupul Wagner - au reușit să doboare și o dronă turcească. (cu săptămâni în urmă au reușit să doboare o dronă italiană și una americană).
Tripoli, cu funcționarea sa”Vulcanul furiei” a răspuns el cu un foc de artilerie. Conflictul devine și mai aprins la nivel diplomatic: Egiptul - potrivit președintelui Parlamentului de la Cairo, Ali Abdel Aal, – și-a rupt relațiile cu Fayez al Serraj, prim-ministrul de la Tripoli, și a recunoscut Parlamentul Tobruk drept „unicul reprezentant legal al poporului libian”.
În timp ce președintele Parlamentului Tobruk, Aguila Saleh, se întâlnea cu omologul său egiptean la Sharm el Sheikh, prim-ministrul de la Tripoli, al Serraj, a fost în schimb ocupat la Doha, Qatar, într-o întâlnire cu ministrul turc al apărării, Hulusi Akar, pentru a perfectiona acordul asupra Mediteranei. Și cu această ocazie, Doha și-a reînnoit tot sprijinul pentru Tripoli, împotriva lui Haftar. Și Ankara a făcut cunoscut că nu a primit cereri de trimitere de trupe pe pământul libian.
Cu toate acestea, prezența militară turcă în bătălia de la Tripoli a fost confirmată și astăzi odată cu doborârea unei drone turcești. Aeronava, a Uas Bayratkar, a survolat zona Ain Zara. Chiar aici, la marginea de sud a capitalei, la aproximativ zece kilometri de centru, se dă bătălia de la zero oră anunțată joi de generalul Haftar. Trupele sale au lansat o acțiune coordonată peste axele Ain Zara și Wadi Rabie și au ajuns în împrejurimile moscheii Al Tugara, în apropierea vechiului aeroport internațional, o poziție strategică pentru apărarea și cucerirea Tripolii.
Surse neconfirmate de la Tripoli susțin că printre cele șase victime ale Armatei lui Haftar se numără și „mercenari de naționalitate. Rus„. În Europa, diplomația lucrează neobosit în vederea Conferinței de la Berlin cu scopul de a ajunge la o încetare a focului. În cadrul Consiliului European de joi, președintele Consiliului, Giuseppe Conte, a insistat el asupra subiectului cu președintele francez, Emmanuel Macron, și cancelarul german, Angela Merkel. În cursul zilei se răspândise vestea, infirmată de surse farnesine, că ministrul de Externe, Luigi Di Mai, va vizita Marți Tripoli pentru a se întâlni cu reprezentanții Guvernului Acordului Național.
Ministrul de Externe Luigi di Maio, scrie și confirmă La Stampa, se va afla la Tripoli pentru o serie de consultări cu Guvernul Acordului Național, în încercarea de a pune în aplicare inițială intențiile apărute în timpul trilateralului de la Bruxelles.
Farnesina continuă să afirme că nu a fost programat niciun angajament. Unele surse spun că misiunea ministrului ar putea include o oprire la Benghazi. Pe tot parcursul dosarului libian, a existat însă o puternică inacțiune italiană a cărei „raport” nu este cu adevărat posibil să se înțeleagă. Guvernul italian a rămas tăcut chiar și atunci când un Predator al Forțelor Aeriene noastre a fost doborât, zburând deasupra cerului libian. Pentru a evita să ajungă pe cărbuni încinși, premierul Conte a decis să ia inițiativa la Bruxelles făcând un apel la unitate și subliniind riscul de a ne găsi într-o nouă Somalie.
Totul a fost, așadar, amânat până după Conferința de pace de la Berlin de la mijlocul lunii ianuarie, care va duce la un summit în Libia pentru a stabili prezența UE pe teren și a reduce poftele Turciei și Rusiei. În numele unei soluții pe care Conte nu se satură să o repete, nu poate fi decât „politică”. Deși mulți cred că capturarea Tripolii este o chestiune de zile, iar ianuarie 2020 ar putea fi prea departe pentru a putea negocia, sau a impune o pace de durată.
Întârzierea ministrului nostru de externe, Luigi Di Maio dar și a Uniunii Europene, este evident chiar și pentru acei libieni care și-au pus speranțele de pacificare în Italia și în alți actori comunitari. „Există, de fapt, un scepticism puternic, subliniază surse apropiate GNA. „De la începutul războiului, care a intrat în luna a noua, Consiliul Prezidențial se aștepta la un sprijin puternic din partea țărilor prietene, în primul rând Italia, nu doar din punct de vedere diplomatic. Cele două guverne Conte au optat pentru un act de echilibru vag între Sarraj și Haftar, care nu a fost deloc plăcut aici.".
Prin urmare, Tripoli a decis să se bazeze aproape în totalitate pe Turcia, semnând un acord privind delimitarea frontierelor maritime în estul Mediteranei, despre care UE consideră că „încalcă drepturile suverane ale țărilor terțe”. Mai este pentru că Recep Tayyip Erdogan, foarte interesat de gazul și petrolul libian, pe lângă faptul că pune la dispoziție drone, vehicule blindate, echipamente și antrenoare (deja prezente la sol), „este gata să trimită cinci mii de soldați” pentru a sprijini forțele guvernamentale.