(de Marco Zaccchera) Este inutil să cheltuiți cuvinte cu privire la sărăcia celor cinci parlamentari care ar fi cerut „bonusul” Covid pentru că și-au demonstrat toate limitările personale, dar poate că cineva ar trebui să reflecteze și asupra faptului că a fost (este ) o normă scrisă cu picioarele, votată în confuzie, aprobată cu voturi de încredere.
Totuși, cineva ar trebui să-mi explice și mie ce diferență este dacă cel care cere bonusul este un parlamentar sau un șef, un milionar sau un nenorocit care nu lucra înainte de Covid, dar avea un număr de TVA. Poate că nu au fost și ei deștepți? Nici nu înțeleg de ce ar trebui să dai vina pe vreo 5.000 de administratori locali care au cerut-o: are cineva idee cât câștigă un primar sau câți bani gratis primește un consilier municipal? Dacă aveau dreptul la ea, de ce nu ar fi trebuit să ceară contribuția?
Demagogia este ușoară, dar în toate sensurile... Să intrăm mai degrabă în chestiune: o țară se salvează dacă până și decretul „august” este încă o ploaie de prime pentru a încerca electoral să mulțumească puțin pe toată lumea fără a avea totuși intervenții fundamentale, precum așa cum „Italia promisese Europei cu doar 15 zile în urmă? Dar cum pot crede că suntem serioși dacă ne comportăm așa de fiecare dată?