(de Roberta Lucchini - Coordonator al Departamentului de Studii și Formare, Institutul Diplomatic Internațional) Procesul de abordare a Republica Moldova către Uniunea Europeană, care a început la câțiva ani după declarația de independență de ex Uniunea Sovietică, la sfârșitul anului 1991, este îmbogățită, în aceste zile, de o altă bucată. Din august viitor, de fapt, Ecaterina Casinge, șeful de cabinet al președintelui Republicii Moldova Maya Sanduva prelua rolul de purtător de cuvânt al președintelui Consiliului European, Charles Michel, înlocuindu-l pe colaboratorul său istoric, Barend Leyts. Știrile – până acum aproape ignorate de mass-media Italienii – a fost lansat pe 14 iulie, când, printr-un comunicat de presă apărut pe site web al Consiliului European, s-a aflat că Leyts se va alătura cabinetului prim-ministrului belgian, Alexander DeCrooîn calitate de director de comunicare.
Comentariile la poveste s-au concentrat în cea mai mare parte pe fundalul acestei înstrăinări, deoarece nu a reieșit dacă a fost rezultatul unei alegeri voluntare a persoanei în cauză sau cauzat de o deteriorare progresivă a relațiilor de colaborare - printre altele, datând din 2014. – între Michel și purtătorul de cuvânt al său istoric. Antetul politician.eu, de exemplu, în reconstituirea poveștii cu abordarea jurnalistică obișnuită care condimentează știrile europene, susținute de surse din cadrul instituțiilor, cu o doză captivantă de bârfă, tocmai, politic, s-ar părea să atribuie marea tensiune survenită în relațiile dintre Michel și Ursula von der Leyen, deosebit de accentuată după scandalul „Sofagate".
De fapt: oricare ar fi motivul plecării, unele aspecte care cu siguranță stau la baza numirii noii persoane desemnate par mai interesante în acest moment. Care, după o licență în economie și un master în relații internaționale și comunicare, a lucrat la PPE care Consilier principal pentru relații cu mass-media și a colaborat, ca Consilier de comunicare, cu europarlamentarul român Siegfried Mureşan, acum preşedintele delegaţiei Parlamentului European la Comisia parlamentară de asociere UE-Moldova. Mai mult, în aceeași perioadă a lucrat ca redactor la reviste online EURACTIV.
Ceea ce frapează, în povestea numirii, este tocmai poziția actuală a lui Casinge care, de fapt, din 11 iulie 2022, conduce biroul președintelui Republicii unei țări terțe față de Uniunea Europeană. Nu există nimeni care să nu se întrebe dacă, în portofoliul bogat de profesioniști din cadrul UE, nu a existat posibilitatea de a identifica unul capabil să ocupe postul vacant alături de Michel; și, mai presus de toate, dacă nu ar putea fi ales din aceeași latură politică ca acesta din urmă. După cum se știe, de fapt, el este o expresie a grupării liberale Reînnoiți Europa, născut în 2019 de la confluența partidului lui Emmanuel Macron, Republica în mișcare, împreună cu ALDE și PDE, în timp ce, după cum am menționat, Casinge are o anumită familiaritate cu PPE în trecutul său de la Bruxelles. Printre altele, potrivit dreptului Uniunii Europene și în scopul recrutării în postul în cauză, eventuala cetățenie a unei țări terțe a candidatului nu contează. De altfel, regula generală care impune cerința cetățeniei Uniunii, adică a unuia dintre statele membre, pentru a lucra pentru instituțiile europene, chiar și în calitate de agent temporar, face obiectul unei derogări, acordate de către organul competent. autoritatea, la fiecare instituție, de a încheia contracte. Asta e ceea ce Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, care se ocupă, printre altele, de recrutarea pentru a îndeplini atribuții pentru un președinte ales al unei instituții, pentru un grup politic din Parlamentul European sau ca asistent parlamentar. În cazul Consiliului European, deci, este probabil ca autoritatea învestită cu puterea de derogare să fi fost identificată în propriul său președinte, adică în Michel. Cu toate acestea, nu se poate exclude ca, în speță, să nu existe loc pentru derogări, în condițiile în care Casinge, cu excepția faptului că are dublă cetățenie de la naștere, a petrecut 14 ani în funcțiile descrise mai sus, după cum au relatat și surse din presa din Republica Moldova, probabil că rămân în capitala Belgiei. Prin urmare, ar fi putut cu ușurință să îndeplinească condițiile prevăzute de legislația Regatului pentru a-și asuma cetățenia.
Oricum ar fi, o întrebare precum cea descrisă nu poate fi încadrată drept o simplă cifră de afaceri, oricât de fiziologică, în cadrul unei instituții a Uniunii Europene. Mai degrabă, ar trebui analizată în contextul mai larg al relațiilor de vecinătate cu țările terțe, în plus într-un cadran deosebit de insidios, cum ar fi strălucitoarea graniță de est a Uniunii Europene. La urma urmei, câte relații cu Republica Moldova sunt considerate sensibile și demne de atenție, așa cum o demonstrează accelerarea către procesul de aderare, al cărui propulsor este reprezentat de invazia rusă a Ucrainei și a cărui numire a lui Casinge nu poate fi citită decât ca o altă manifestare, mai recentă. Pentru a reconstitui originile acestui proces, este necesar să ne întoarcem cu aproximativ treizeci de ani, adică la acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte. , semnat la Bruxelles la 28 noiembrie 1994 și reînnoit în 1998. Aprofundarea ulterioară a relațiilor bilaterale s-a concretizat în Acordul de Asociere, inclusiv o zonă de liber schimb profundă și cuprinzătoare (ZLSAC), care a intrat pe deplin în vigoare în 2016, dar a fost negociată între 2013 și 2014, la fel cum, în Ucraina vecină, au fost declanșate proteste, cunoscute sub numele de Euromaidan, împotriva întreruperii de către președintele Janukovic a negocierilor pentru un acord similar. ZLSAC a stabilit un dialog asiduu cu Uniunea, vizând în primul rând promovarea reformelor care vizează realizarea „aspirațiilor europene” ale Moldovei, urmărind integrarea economică treptată și asocierea politică, cu respectarea libertăților fundamentale, a drepturilor omului și în special a celor ale minorităților, aplicarea a principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernări. Aceste probleme sunt discutate constant în cadrul consiliilor de asociere prevăzute de acord, ultimul dintre care, al șaptelea, a avut loc în februarie anul trecut. Toate acestea, traduse în termeni monetari, au condus, pentru perioada 2014-2021, la acordarea a 512 milioane de euro sub formă de subvenții din partea Instrumentul european de vecinătate și 160 de milioane percepute către Programul de asistență macro-financiară precum împrumuturi și granturi pentru dezvoltare socio-economică (sursa: Comisia Europeană).
De la începutul războiului din Ucraina, au fost puse în aplicare noi inițiative, dintre care cea mai semnificativă și emblematică a fost acordarea Starea ca țară candidată la aderare, în Consiliul European din iunie 2022, în urma solicitării depuse la 3 martie 2022, la câteva zile după demararea „operațiunii speciale” rusești pe pământul ucrainean. În plus, confruntat cu un flux de aproximativ 450.000 de refugiați care au fugit de război, dintr-o populație de 2 milioane 600 de mii de locuitori, sprijinul UE s-a concentrat pe ajutorul umanitar (13 milioane de euro), pe sprijinirea persoanelor scăpate de invazie (15 milioane de euro). ) și managementul frontierelor (15 milioane EUR). La aceste sume, până în 2022, conform datelor furnizate de Comisia Europeană, s-au adăugat aproximativ 400 de milioane de euro, pentru a sprijini bugetul, securitatea și eficiența energetică, securitate cibernetică ae lupta împotriva dezinformării, modernizarea forțelor armate pentru a ajuta civilii aflați în criză, independența mass-media, asistență macrofinanciară, sprijin pe drumul către reziliență, redresare și reforme. Cu toate acestea, rămân câteva probleme deschise, în legătură cu reforma justiției, lupta împotriva corupției și amestecul intereselor puternice în viața politică, economică și publică, lupta împotriva crimei organizate, întărirea protecției minorităților vulnerabile, inclusiv a egalității de gen. și persecutarea violenței împotriva femeilor.
În orice caz, mare încredere este pusă în linia puternic pro-europeană a președintelui Sandu, susținută și de un Parlament, reînnoit în 2021, în care primează Partidul pro-european de Acțiune și Solidaritate (PAS). Marea alarmă declanșată, deci, în luna februarie a anului trecut pentru suspiciunea unei lovituri de stat, susținută de Kremlin, și care se numără, cu siguranță, printre motivele care au stat la baza deciziei Guvernului Republicii Moldova, luată în urmă cu câteva ore, de a reduce personalul ambasada de la 84 la 25 de unitati, nu a facut altceva decat sa intensifice intalnirile summit-urilor, deja sporite de anul trecut, cu presedintii Comisiei si ai Consiliului European, atat la Bruxelles, cat si la Chisinau, unde, emblematic, la 1 iunie trecut, a doua întâlnire a Comunităţii Politice Europene, cu participarea a 45 de şefi de stat şi de guvern. Tangibilă, așadar, este dovada unui interes reciproc în consolidarea integrării: „Noi credem că ne putem salva democrația doar aderând la UE”, a declarat Sandu cu câteva ore înainte de începerea ședinței CPE.
Uniunea, pe cont propriu, are toată intenția de a nu lăsa alte zone de expansiune Rusiei, chiar dacă este vorba de „€uro suasion” și diseminarea valorilor și bunelor practici, pentru a scoate din sărăcia extremă una dintre țările europene cu cei mai scăzuti indicatori economici și cu cea mai accentuată întârziere (ca orientare, PIB pe cap de locuitor din aprilie 2023: 6.340 USD față de o medie europeană de 34.000 USD, conform datelor FMI), care, mai exact, este Moldova. Pe teritoriul căreia persistă însă și realitatea arzătoare a Transnistriei, regiune pro-rusă care s-a proclamat independentă încă din 1990, care a cerut în 2014 anexarea la Federația Rusă (refuzată de Putin) și pentru care Uniunea Europeană are în vedere, în schimb , unul Starea deosebite, dar în cadrul granițelor recunoscute internațional ale Moldovei. Găzduiește pe teritoriul său un contingent de circa 1500 de soldați ruși, este dependent energetic de Rusia, dar 67% din exporturile sale sunt destinate Uniunii Europene (sursa: ICE-ITA). Cu siguranță, planurile moldovenești și europene de intrare în Uniune nu vor putea ignora normalizarea acestei situații interne, care riscă să repropună un scenariu asemănător celui experimentat deja în Donbass, deși teritoriul Moldovei, spre deosebire de cel ucrainean , este mai puțin atractiv în ceea ce privește vastitatea și bogăția materiilor prime.
Mult mai mare, așadar, decât conjecturile scandaloase asupra dinamicii interne a birourilor de la Bruxelles este jocul, cu mare tensiune geopolitică, care se joacă peste capul lui Casinge: treabă bună ei, noroc continentului nostru.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!