(de Andrea Pinto) Saif al-Islam, fiul lui Gaddafi, exclus inițial din competiția electorală, a fost apoi readmis pe lista de candidați la alegerile programate pentru mâine și amânat, potrivit spuselor trimisului special ONU, Stephanie Williams, la sfârșitul lunii ianuarie a anului viitor.
Comisia Electorală îl exclusese, dar ulterior justiția, cu o hotărâre definitivă, l-a reinserat în concurs pentru că în Libia nu există Curte Constituțională.
Găsim actualul premier provizoriu opus lui Saif Dbeibah și generalul Califul Haftar care se tem de o întoarcere a dinastiei care a reușit să țină Libia unită, asigurând aproape jumătate de secol de stabilitate internă. O familie, printre altele, foarte iubită de oameni.
Dincolo de prezența greoaie a lui Saif al Islam însă, fazele pregătitoare pentru alegeri prezentaseră deja defecte iremediabile, încă nu exista o listă oficială de candidați, darămite buletinele de vot.
Miezul este aparent fiul lui Gaddafi, dar sunt și alți factori care împiedică procesul democratic dorit pentru țară de ONU și țările europene, Italia în frunte. Există încă rupturi teritoriale de netrecut între Tripolitania și Cyrenaica, ca să nu mai vorbim de eternele rivalități din interiorul fiecărei tabere tribale.
Pentru a beneficia de această dezordine sunt încă prezente pe terenul Turciei și Rusiei milițiile care în ciuda apelurilor de retragere din comunitatea internațională sunt încă acolo, gata să susțină și nu doar cu armele diferitele facțiuni care împart astăzi Libia.
Cert este că în Ankara și Moscova situația este foarte convenabilă, așa că își pot continua meseriile, dobândind pe zi ce trece mai mult credit și influență în rândul diferitelor triburi împrăștiate în peisajul variat al teritoriului libian, adevărată coloană vertebrală a stabilităţii ţării chinuite.Africa de Nord.
ONU, Europa și Statele Unite au eșuat flagrant în activitatea lor diplomatică dacă nu reușesc să conducă poporul libian la alegeri democratice pașnice. Dacă acest lucru nu se va întâmpla repede, singura modalitate va fi să punem „ghetele pe pământ” sub umbrela unei rezoluții „convinse” a ONU. În cursul anului 2022, așadar, un nou front s-ar putea deschide în Libia și având în vedere Tratatul de la Quirinale nu este exclus ca Italia și Franța, având în vedere interesele lor comune (controlul migrației și extracția de hidrocarburi cu Eni și Total), să fie promotoare. a unei misiuni militare conduse de UE sau bilaterală, așa cum se desfășoară în Sahel, cu aprobarea tacită a SUA.