O convergență aproape obligatorie între Meloni și Macron: sunt prea multe obiective comune, prea multe activități pe care cele două țări le desfășoară în comun. Pe partea nord-africană, se urmărește organizarea de alegeri libere în Libia până în 2023 și există, de asemenea, un acord asupra politicii care urmează să fie adoptată cu Tunisia pentru a încerca să gestioneze fluxul migrator către Europa prin Italia-Franța. Convergența este, de asemenea, înregistrată în opunerea împreună noilor reguli ale Pactului de Stabilitate al UE.
Printre activitățile de nivel în care există o concurență puternică se numără moda, apărarea și spațiul. Cu toate acestea, există multe activități comune în sectoarele de apărare și spațiu. Pentru a numi unul mai presus de toate furnizarea comună a bateriei antiaeriene Samp-T spre Ucraina. Italia a furnizat sistemul de arme care costă 500 de milioane de euro, în timp ce Franța a furnizat rachetele Aster30, al căror cost este de aproximativ două milioane de euro fiecare.
Alegerea țării pentru Expo 2030 este și ea în oală. Meloni a mers la Palais des Congres d'Issy pentru a sprijini Roma, în timp ce saudiții nominalizau Riad. De asemenea, propunerile minoritare includ Busan în Coreea de Sud și Odesa în Ucraina.
În privința voturilor, Macron a ieșit imediat în față nesprijinind Roma și votând pentru Riad, exact când aștepta un acord bilateral privind imigrația. Sfidând Tratatul de la Quirinale, care ar trebui să garanteze o mai mare reciprocitate, Macron a fost în mod clar împotriva intereselor Italiei și invers, ale Europei.
Singurul punct care îl aduce acasă pe Meloni este un acord general pentru gestionarea fluxurilor migratorii prin stabilizarea Libiei și Tunisiei. În țara condusă de Kais Saied, cei doi lideri ar fi împărtășit o cale comună de combatere a terorismului și a fluxurilor de imigranți ilegali. Nu numai atât, ideea este să scriem o nouă cale de reforme, mai lungă și cu alt impact, astfel încât președintele Tunisului să poată accepta reformele impuse fără să piardă fața cu opinia publică locală. Mai presus de toate, calea ar facilita acceptarea plății de fonduri în cadrul Fondului Monetar Internațional.
Cu privire la Libia, Italia și Franța vor să acționeze împreună asupra lui Khalifa Haftar și Mohammed Dbeibeh, titular provizoriu al guvernului de la Tripoli, să organizeze alegeri libere deja în cursul anului în curs și înainte de decembrie.
Macron a spus că este „trebuie să lucrăm mai bine cu țările de tranzit și de origine pentru a evita fluxurile de intrare. Acesta este și sensul inițiativei tunisiene. Vrem să întărim controlul granițelor noastre externe, care include Italia ca țară de primă intrare".
Meloni a reiterat că la următorul summit european va fi necesar să se facă un pas înainte în ceea ce privește dimensiunea externă a fluxurilor migratorii: „Guvernarea fluxurilor primare în vederea gestionării celor secundare, din acest motiv în dimensiunea externă devine central parteneriatul cu țările din Africa de Nord și nu numai. Avem nevoie de alternative care să ne permită să organizăm migrația ilegală și să le oprim pe cele ilegale, nu putem continua să permitem sclavia în mileniul trei”.
Italia și Franța, a spus Meloni, pot lua o cale comună și pot consolida dialogul atât în beneficiul intereselor noastre naționale, cât și al Europei.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!