(de Franco Iacch) ISIS și-a „revendicat” atacul eșuat de luni trecut, care a avut loc sub terminalul de autobuz al Autorității Portuare, la un bloc de Times Square, New York. Scurtul text publicat în această seară în al 110-lea număr al-Naba este compatibil cu modelul de prognoză aplicabil pe care l-am folosit pe 12 decembrie anul trecut pentru a încerca să ne imaginăm conținutul revendicării.

Modelul de prognoză aplicabil

Până în septembrie anul trecut, propaganda Isis a fost structurată pe baza cererii imediate pentru a da iluzia acoperirii globale: o tactică care a câștigat mult atracție în Europa. Cu toate acestea, în atacul eșuat care a avut loc pe 15 septembrie trecut la stația Parsons Green, din zona rezidențială Fulham, Isis și-a adaptat propaganda. Episodul nu a fost ignorat, ci lăudat. Eșecul rudimentarului IED de a exploda a fost abandonat în totalitate, favorizând capacitatea grupului de a lovi Marea Britanie pentru a patra oară în șase luni.
Cum se scrie o revendicare
Revendicările nu necesită de obicei formulare de salut. Textul metric standard are câteva formule redundante. Marți trecute am încercat să ne imaginăm posibila afirmație pe care ISIS ar scrie (cel mult 22-25 de rânduri) despre New York pe baza unui model de prognoză. La câteva ore după atac, am emis ipoteza unui text de genul:
„Unul dintre soldații noștri ai Statului Islamic (ISIS ar fi putut introduce numele autorului material al gestului sau l-ar fi ignorat ca în cazul lui Sayfullo Saipov, niciodată menționat) a demonstrat inadecvarea contramăsurilor cruciaților occidentali, făcând o batjocură sistemele lor de siguranță ... "
Pentru a demonstra acel plan global de teroare, mass-media operațională (amintim ridicat la statutul de Mujahideen deja în 2014) a menționat în trecut în același text episoadele anterioare, cum ar fi cea din Las Vegas, de Abu Abdul Barr al Amriki, presupusul Numele arab al lui Stephen Paddock. Ghidul „Media Operative, You Are a Mujahid, Too” reprezintă o schimbare a strategiei de comunicare salafi-jihadiste pentru toate operațiunile de informare. În afirmația din New York, am emis ipoteza unei utilizări frecvente a cuvântului „cruciați” cu anomalie a primei litere scrise diferit în diferite părți ale textului (și așa a fost).
Toate cuvintele care se referă la Occident ca dușman sunt întotdeauna scrise cu litere mici ca semn al disprețului, deoarece nu ar putea fi la același nivel literal și simbolic ca alții precum Allah, Dumnezeu sau Jihad. În retorica lor, cruciadele solicită un război defensiv al Islamului împotriva Occidentului invadator. Conform viziunii distorsionate a ISIS, lumea este împărțită în două părți (referința este la discursul fostului președinte Bush): fie una este de partea cruciaților, fie Islamul. Este o manevră culturală în încercarea de a uni toți musulmanii într-un război religios. Strategia dialectică are un scop foarte specific: încadrarea conflictului într-o perspectivă religioasă și politică. Cu termenul „cruciați” Isis identifică toți dușmanii islamului. Utilizarea obsesivă a cuvântului în texte este structurată astfel încât rolul Occidentului ca invadator istoric și dușman religios să fie mereu viu în mintea cititorilor. Deoarece nu există nicio distincție (containerul cruciaților include toți dușmanii), civilii sunt, de asemenea, implicit vinovați, vinovați de susținerea și legitimarea oricărui tip de conflict din Orientul Mijlociu. Acesta este motivul pentru care chiar și „cruciații civili” devin ținte legitime ale unui război. În noțiunile istorice date cititorilor, ISIS explică faptul că cruciații au fost întotdeauna învinși de-a lungul timpului, în ciuda diferitelor încercări de a subjuga Orientul Mijlociu. Prin urmare, termenul se încadrează într-un mesaj precis de speranță, luptă și victorie ciclică. Prin declararea occidentalilor drept cruciați, ISIS încearcă să-și legitimeze bătălia împotriva celor care vor să cucerească țara credinței, discreditând toate eforturile lor de război. Isis se definește ca ramură pură a Islamului în forma sa cea mai adevărată, autoritatea sa se bazează pe religie.
Conceptul de „prostie” al cruciaților
Scopul fiecărei afirmații este de a ridiculiza (într-un mod clar sau ascuns) aparatul de securitate al Occidentului prin reiterarea faptului că voința divină nu este niciodată aceeași și că se realizează prin acțiuni simple și imediate. Acea definită ca „prostie de cruciați” este menționată în mod repetat în textele jihadiste, cum ar fi în al nouălea număr al Rumiyah lansat pe 2015 mai sau în ediția Dabiq din noiembrie XNUMX. Literatura jihadistă trebuie interpretată, nu doar tradusă într-un literal. Prostia trebuie înțeleasă ca ineficiența Occidentului în prezicerea și contracararea efectivă a acțiunilor violente izolate. Mergând mai adânc în concept, prostia cruciaților reprezintă o oportunitate favorabilă de a lovi. În reinterpretarea teologică, fereastra de timp utilă este întotdeauna de inspirație divină.
Propaganda este esențială pentru supraviețuirea ISIS atât ca grup, cât și ca idee pentru cultivarea acelei adâncimi strategice digitale. Este un mecanism prețios cu care să afirmi acordul în proto-statul său și o armă pătrunzătoare cu care să afirmi hegemonia teroristă în străinătate. În anii următori, va servi drept steag în jurul căruia se vor aduna adevărații credincioși ai califatului, odată ce teritoriile vor fi pierdute.

Revendicarea Isis din această seară

Numărul 110 al-Naba (douăsprezece pagini) a fost publicat în această seară. Este un număr complex în conținutul său care ar trebui studiat cu o atenție extremă. „Revendicarea” din New York se află pe penultima pagină (a unsprezecea), chiar înainte de infografia obișnuită de închidere. 22 de rânduri, ultima coloană din dreapta. Următoarea este traducerea completă a „revendicării”.
„Adunarea cruciaților (1) din centrul New York-ului a fost zguduit de un atac. Făptuitorul se pretinde a fi soldat al Statului Islamic. O fată tânără (care nu trebuie tradusă literal, în acest caz înseamnă victimă a sistemului) originară din Bangladesh a realizat o rudimentară bombă de casă (ușurință în executare), reușind să rănească (conceptul de prostie referindu-se la sistemele de securitate) un anumit număr de cruciați (2). Poliția americană a cruciaților (3) a declarat că bomba a explodat într-un tunel pietonal lângă faimoasa Times Square din New York (informații). Bomba a explodat la ora de vârf în apropierea stației de autobuz, provocând răniri și panică (acestea sunt informații care se referă la prostie ca o oportunitate de timp favorabilă). Trei dintre cruciați (4) au fost loviți. În același atac, bărbatul (nu mai tânăr, ci un om pentru acțiunile sale pământești) de origine bengali a fost rănit. Era o mulțime mare la fața locului (încă o referire la ușurința de execuție cu informații detaliate). Procurorul din Manhattan (este identificată o țintă) a anunțat că tânărul (din nou victima) a fost transferat la spital pentru rănile suferite din cauza exploziei bombei cu tub (informații) care a lovit cruciații (5). Bărbatul (Akayed Ullah, numele este menționat doar la sfârșit) a pretins că este soldat al Statului Islamic și că și-a desfășurat atacul pentru acțiunile cruciaților (6) împotriva musulmanilor din Irak ”.

Compatibilitate cu modelul de prognoză

ISIS nu și-a asumat oficial răspunderea pentru atacul eșuat de la New York, dar s-a limitat la închiderea ultimului număr al-Naba pentru a raporta cele întâmplate. ISIS nu și-a pus sigiliul, limitându-se la afirmarea „făptuitorului pretinde a fi soldat al Statului Islamic”. Compatibilitatea cu modelul de prognoză din XNUMX decembrie trecut este mare. Regulile structurale au fost respectate. Redundanța termenilor este pe deplin compatibilă. Evenimentul X pare să fie revendicat cu formule Y redundante standard. Prin urmare, afirmația ar urma o structură prestabilită care ar fi apoi modelată doar în conținutul evenimentului specific. Compatibilitatea va fi testată pe termen lung, dar dacă se dovedește a fi fiabilă în timp, acestea ar putea fi utile pentru răspunsuri specifice structurilor și pentru rafinarea modelelor de comunicare. Nu trebuie subestimată importanța înțelegerii complexității propagandei folosite de teroriști. Un model de prognoză fiabil ar permite o calibrare adecvată a mesajelor și a modelelor de comunicare și ar oferi instrumente valoroase pentru a submina narațiunea strategică utilizată de teroriști.
Narațiunea strategică: importanța modelelor de prognoză
Narațiunea folosită de teroriști are dublul obiectiv de a întări coeziunea grupului și de a crea un imperativ moral pentru schimbare, încadrând exact adversarii. Noile reguli de conduită morală se aplică iterațiilor cu oponenți care nu se percep ca pe oameni. Rezultă că mesajele care subliniază umanitatea față de un grup care îl consideră pe inamic ca sub-uman nu vor avea niciun fel de rezultat. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenție deosebită tipului de mesaj transmis militanților pentru a evita exacerbarea în continuare a prejudecăților împotriva Occidentului. Este esențial să înțelegem modul în care teroriștii ne traduc percepțiile și să structurăm mesajele pe baza acestor evaluări. Orice fel de victorie nu se bazează pe cucerirea fizică a teritoriului, ci pe disponibilitatea de a îndoi puterea de voință și dorința de a lupta a inamicului. Viziunea jihadistă salafistă asupra lumii este atât transnațională, cât și transgenerațională: ideologia nu poate fi înfrântă militar.
Terorismul ca act comunicativ: coeziune și dezumanizare
Posibilitatea de a contribui la schimbarea status quo-ului este o posibilitate atractivă pentru o persoană care vede o problemă și dorește să facă parte din soluție. Grupurile care folosesc terorismul îl poziționează adesea ca parte a unei misiuni generaționale. Merită să ne amintim că terorismul este produsul unei analize logice a cost-beneficiu, utilitate așteptată și strategii coercitive într-un set limitat de opțiuni disponibile grupurilor politice nestatale. Obiectivul principal al unui atac este să trezească frica în populație prin lovirea unei ținte. Teroriștii insuflă frică prin exploatarea mediatizării intenționate ca multiplicatori de forțe în timp. Prin urmare, obiectivul unui atac terorist este simbolic, rareori strategic. Violența intenționată este folosită pentru a face publice atacul, pentru a concentra atenția asupra problemelor susținute de un grup care au fost ignorate sau mai puțin apreciate de alții. Prin urmare, terorismul acționează ca un act comunicativ. Pentru teroriști, crima, care este întotdeauna de inspirație divină, nu este o încălcare a Sfintei Scripturi, ci o obligație cu privire la noua și distorsionata reinterpretare modernă a teologiei islamice. Întrucât faptele pământești garantează recompensele divine, crima are tot sensul. De exemplu, ISIS a decontextualizat teologia islamică prin crearea de actori cu obiective absolutiste sau nedegociabile, pentru acea dihotomie profundă între bine și rău. Codul moral al teroriștilor este absent, dușmanii dezumanizați: în acest fel, orice obstacol în calea uciderii în masă a civililor, inclusiv a femeilor și a copiilor, este eliminat. Caracterizarea membrilor terorismului ca victime ale unei societăți nedrepte sporește coeziunea lor organizațională, în timp ce noile reguli de conduită morală se aplică iterațiilor cu adversarii care nu se percep ca pe oameni. Identitatea grupului este esențială pentru formarea, recrutarea și funcționarea organizațiilor teroriste. Narațiunile strategice folosite de organizațiile teroriste urmează o structură precisă concepută pentru a fi idealizată și nu contradictorie. Scopul propagandei este de a consolida identificarea negativă a celor care nu se conformează idealurilor grupului. Pe scurt, comunicările teroriste sărbătoresc și definesc identitatea militanților, definind ce acțiuni trebuie întreprinse sau evitate pentru a păstra integritatea apartenenței la grup. Un sentiment acut al victimei se traduce într-un motivator puternic pentru a justifica violența și ideologia extremistă. Scopul este de a dezlănțui o disonanță cognitivă pentru acțiuni care nu sunt corecte din punct de vedere religios, politic și etic, dar ideal sunt necesare pentru a atinge obiectivele grupului. O astfel de justificare este esențială pentru raționalizarea angajamentului împotriva grupurilor negative percepute. Narațiunile strategice sunt structurate pentru a justifica în terorist o acțiune care se abate de la propria identitate religioasă, culturală și politică.
Dezumanizați inamicul
Rescrierea percepției unui inamic îl plasează în afara unui grup. Nerecunoașterea oricărui drept în oponent elimină orice fel de îngrijorare și remușcare în desfășurarea unor acțiuni urâte împotriva oamenilor care nu au caracteristici umane. Retorica organizațiilor teroriste folosește adesea limbaje și imagini pentru a înfățișa inamici cu caracteristici negative marcate la diferite niveluri (afectiv, cultural, intelectual). În cele din urmă, subliniind percepția unui dușman non-uman, orice fel de negociere pașnică este anulată. Examinarea retoricii și a propagandei unui anumit grup ar trebui făcută cu o abordare analitică pentru a identifica structura lor înainte de a începe o abordare comunicativă. Mesajele vor trebui structurate pentru a demonstra existența unor alternative valide la apartenența la organizații teroriste. Cu toate acestea, chiar și un mesaj corect nu va avea niciun efect dacă nu este sponsorizat de subiecți credibili capabili să elimine și să infirme ideile extremiste anterioare transmise. Este inutil să tratezi teroriștii ca pe un grup monolitic, este necesară segmentarea publică.
Strategia coercitivă de comunicare politică
Terorismul este un fenomen rațional lucid, în cadrul unei strategii de comunicare politică coercitivă mai largă, în care violența este utilizată în crearea deliberată a unui sentiment de frică pentru a influența comportamentul și un anumit grup țintă. Iluzia unei tactici nediscriminatorii este esențială pentru a lovi psihologic pe cei care au scăpat de consecințele fizice ale unui atac terorist. Aceste răspunsuri comportamentale pentru a maximiza utilitatea în medii strategice dinamice, pot fi urmărite înapoi la o logică instrumentală care stă la baza planurilor de acțiune. Raționalitatea procedurală explică modul în care terorismul este produsul unei analize logice a cost-beneficiu, utilitate așteptată și strategii coercitive într-un set limitat de opțiuni disponibile grupurilor politice nestatale. Prin urmare, putem spune că atacul terorist în sine este o acțiune rațională surprinzătoare care echilibrează imediat forțele cu inamicul (statul) într-un interval de timp strict limitat.

Terorismul este paradigma revoluționară a epocii noastre

Fiecare eveniment are nevoie de un context: terorismul este paradigma revoluționară a epocii noastre. Ca nici o altă ideologie din Europa, ISIS a oferit un sentiment imediat de apartenență la diferite subiecte. Elemente din trecutul criminal cu forme de delincvență juvenilă, neadaptate, nemulțumite, subiecți zdrobiți de societate sau tineri nebănuși. Tocmai acel sentiment de apartenență dorit de acești indivizi consacrați cauzei jihadului ar trebui analizat. ISIS a garantat o singură fereastră de vizibilitate: de la zero la erou (anti-erou pentru Occident). După cum știm cu toții, ISIS a perfecționat utilizarea internetului, optimizând o mașină de propagandă gata să ia măsuri pentru a spori exploatările unui atac din lume. În ultimii doi ani am asistat la o procedură standard: simpatizantul a efectuat masacrul, Isis a obținut un punct de acoperire global determinat și de absența protocoalelor de expunere în mass-media. Oricine, fără nicio abilitate specială, dar numai cu o voință de fier, a demonstrat deja că poate ucide oameni și poate fi ucis participând la ritualul macabru al crimelor. Majoritatea nu au avut nevoie de motivație individuală. Odată ce atacul a avut loc, ISIS și-a pus propriul sigiliu, glorificându-i pe făptași și martiriul lor în jihad împotriva necredincioșilor. Rețeaua face restul. Fictivizând succesul terorii, aceasta devine accesibilă oricui. Teroristul de alături, deși ar putea primi îndoctrinare în teren, nu poate fi considerat niciodată ca soldat, dar are anonimat și această capacitate de a fi nebănuit.
Lipsa perspectivelor atât reale cât și percepute este numitorul comun al acestor subiecți. Acest lucru nu este pur și simplu același lucru cu privarea socioeconomică. Pentru unii este o anxietate adolescențială prin excelență. Pentru alții, însă, această lipsă de perspective provine dintr-o viață de vise sparte și experiențe zilnice dificile, cum ar fi considerarea propriilor cetățeni de clasa a doua în propria țară. Lipsa perspectivelor nu este, în mod clar, pur și simplu lipsa de angajare sau discriminare (deși nu ar trebui niciodată să subestimăm impactul acesteia), ci este să ne simțim prinși. Jihadismul vorbește ca nici o altă ideologie mediilor formate din inadaptați, nemulțumiți, nemulțumiți, marginalizați și zdrobiți de societate. Dezbaterile febrile despre migrație și islam vor continua să determine terenul fertil pentru următoarea evoluție ideologică care va lua locul lui Isis. Fără o abordare culturală serioasă, mesajele radicale și ultra-ortodoxe vor continua să modeleze generațiile viitoare de teroriști. Ca paradigmă revoluționară a epocii noastre, gândirea jihadistă se adresează celor care se simt excluși și oprimați în țara în care trăiesc.
Factorii regeneratori ai terorismului
Natura ciclică a terorismului se bazează pe trei factori de restaurare. Prima este legată de experiența istorică a organizațiilor radicale care au reușit să contopească jihadul cu terorismul. Mass-media occidentală a contribuit apoi la perpetuarea acestei concepții greșite. Prin exploatarea conflictelor locale, se formează o ideologie religioasă care se bazează pe restaurarea unei forme de califat pentru o confruntare cu Occidentul necredincios. Al doilea factor se învârte în jurul ideologiei similare a acestor grupuri care le permite să atingă obiective generale comune fără coordonare organizațională. Puterea lor provine din ideologie, nu din lideri care pot fi eliminați. Punctul forte al acestor organizații este baza lor radical islamică, care are o acoperire largă și care le permite să continue să producă noi grupări teroriste. Al treilea factor de care se bucură aceste grupuri este capacitatea lor mare de a exploata condițiile locale, cum ar fi instabilitatea, conflictele politice și sectare. Forța militară este necesară, dar are un efect temporar, deoarece teroriștii evoluează și se adaptează constant, ceea ce duce la o longevitate. Chiar și astăzi, planul Occidentului de a elimina factorii regeneratori care stau la baza naturii ciclice a terorismului este încă ignorat. Amintind conceptul de ceață al lui Lawrence al Arabiei și peștii lui Mao, terorismul este o ideologie.

sursa Il Giornale