După Libia, Algeria și Sahel, Rusia se uită și la Tunisia

de Emanuela Ricci

Pe 15 aprilie, o mare navă militară rusă a acostat în portul libian Tobruk. Au fost descărcate camioane mari cu arme și muniție și mulți soldați, aparținând probabil noului grup militar regulat Africa Corps care înlocuiește compania privată Wagner în diferitele zone africane, aflate acum sub controlul direct al Moscovei. Vorbim despre Burkina Faso, Mali, Republica Centrafricană, Niger și Ciad. De asemenea, este indicativă influența rusă evidentă în acea parte a Libiei (Est) condusă de generalul Kalifa Haftar. Generalisimul Tripolitaniei care, pe de o parte, dă mâna cu premierul nostru Giorgia Meloni, pe de altă parte, îi face cu ochiul Rusiei lui Vladimir Putin. Moscova intentioneaza sa-si extinda influenta pe tot Sahelul si Africa de Nord pentru a avea o alta arma foarte puternica, aceea a managementului fluxurilor migratorii neregulate catre Batranul Continent si a controlului resurselor minerale si energetice. Arma demografică, cea a migrației necontrolate, este o armă cu un impact mare asupra stabilității guvernelor care contribuie la hackingul societăților moderne, așa cum este scris clar în doctrina militară inovatoare a generalului rus Gerasimov.

Unul dintre purtătorii de cuvânt ai Departamentului de Stat al SUA s-a gândit să încadreze mai bine scenariul pe paginile ziarului italian Repubblica: „Continuăm să fim îngrijorați de activitățile lui Wagner și de cele susținute de Rusia pe continentul african, care alimentează conflictele și încurajează migrația neregulată, inclusiv în Tunisia”.

Prin urmare, pe lângă întreaga zonă Sahel, Libia și Algeria, obiectivele Moscovei s-ar extinde și la Tunisia. S-ar contura astfel o întorsătură politică de 360° care ar anula eforturile guvernului italian care a cheltuit atât de mult pentru a aduce președintele Comisiei UE, Ursula von der Lyen și reprezentanți ai FMI la Tunis, pentru a elibera finanțarea în valoare de 1,9 miliarde de dolari în 48 de luni pentru a evita falimentul periculos al țării. Măsura neaprobată încă din cauza neîncrederii în lider Saied tunisian, împotriva reformelor care ar trebui să urmeze finanțării.

Între timp, în ultimele zile, s-au intensificat observările zborurilor militare rusești care aterizează pe aeroportul din insula tunisiană Djerba, la granița cu Libia. Un semnal clar că Rusia ar fi pregătită să înlocuiască UE și FMI în afacerile tunisiene. O situație alarmantă pentru Italia care, însă, a investit masiv pentru a țese o rețea densă de relații cu țările nord-africane atât pentru probleme legate de fluxurile migratorii, cât și pentru probleme mai strategice privind aprovizionarea cu energie.

Algeria și Tunisia sunt, așadar, cruciale din punct de vedere strategic pentru interesele Italiei, mai ales după dezangajarea națională de gazul rusesc în urma conflictului ruso-ucrainean. Conducta Transmed, de exemplu, este una dintre cele cinci conducte care permit Italiei să importe gaze naturale. Aceasta este o infrastructură care, pornind din Algeria, traversează Tunisia și Marea Mediterană, ajungând în Sicilia în Mazara del Vallo. Transmed este una dintre principalele gazoducte din Marea Mediterană, alături de alte structuri importante precum TAP (Azerbaijan) sau GreenStrem (Libia).

Conducta Transmed

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!

După Libia, Algeria și Sahel, Rusia se uită și la Tunisia