De la începutul secolului al XX-lea, puterea aeriană a transformat modul în care sunt purtate războaie. Deja în Primul și Al Doilea Război Mondial, stăpânirea cerurilor s-a dovedit decisivă pentru succesul operațiunilor militare, cu bătălii emblematice precum Bătălia Angliei și raiduri strategice asupra centrelor industriale inamice. În timpul Războiului Rece, cursa înarmărilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică a dus la dezvoltarea unor avioane din ce în ce mai avansate, întărind conceptul de descurajare nucleară și capacitatea de a proiecta puterea globală.

În cel mai recent conflict din Ucraina, puterea aeriană a preluat un rol central, demonstrând atât limitările sale, cât și importanța sa incontestabilă. Deși Rusia are o flotă superioară numeric, apărările antiaeriene ucrainene, întărite de sprijinul occidental, au redus eficiența aviației ruse. Cu toate acestea, utilizarea de drone, rachete cu rază lungă de acțiune și lovituri aeriene țintite au influențat în continuare în mod semnificativ cursul conflictului, demonstrând că dominația cerului rămâne un factor cheie în obținerea de avantaje strategice. Capacitatea de a lovi infrastructura critică, centrele logistice și pozițiile inamice prin intermediul puterii aeriene continuă să fie crucială, chiar și într-un scenariu în care sistemele de apărare sunt din ce în ce mai avansate.

În acest context de provocări emergente, apare o realitate îngrijorătoare: puterea aeriană a Americii, odată necontestată, trece printr-un declin semnificativ. Potrivit unei analize efectuate de Apărare știri, doar 62% dintre avioanele de război americane sunt în prezent capabile de zbor. Aceasta reprezintă cea mai scăzută rată operațională din istoria recentă a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite (USAF), cu implicații grave asupra capacităților de răspuns și descurajare ale SUA. Flota de peste 5.000 de aeronave a Forțelor Aeriene îmbătrânește progresiv, ceea ce face din ce în ce mai dificilă întreținerea și actualizările tehnologice ale unor modele.

Din datele furnizate pentru anul 2024 reiese că aproximativ 1.900 de unități ale flotei sunt scoase din funcțiune, evidențiind o situație îngrijorătoare în ceea ce privește disponibilitatea operațională. Deja în 2018, secretarul apărării al administrației Trump, Jim Mattis, și-a stabilit un obiectiv de pregătire de 80% pentru luptătorii de top, cum ar fi F-16, F-22 și F-35, o piatră de hotar care nu a fost atinsă. Într-adevăr, imaginea actuală pare a fi și mai critică, cu o scădere continuă a disponibilității efective a aeronavelor.

În timpul unui seminar recent din Colorado, șeful de stat major al Forțelor Aeriene, gen. David Allvin, au prezentat date care confirmă îmbătrânirea progresivă a flotei. Dacă în 1994 vârsta medie a aeronavelor era de 17 ani, astăzi aceasta a ajuns la aproape 32 de ani, cu o reducere consecutivă a pregătirii operaționale de la 73% la 54%, luând în considerare și aeronavele în așteptare de întreținere.

Reducerea capacității operaționale a flotei aeriene americane are implicații semnificative pentru securitatea națională și proiecția puterii globale. Fără o forță aeriană eficientă, capacitatea Statelor Unite de a răspunde rapid la amenințările emergente ar putea fi compromisă, punând în pericol echilibrul de putere în teatrele strategice precum Pacificul și Europa de Est.

În ciuda dificultăților întâmpinate în Ucraina, puterea aeriană rămâne un element esențial al războiului modern. Operațiunile aeriene continuă să joace un rol critic în sprijinirea forțelor terestre, în colectarea informațiilor și în proiectarea puterii. Pentru a menține dominația în cer, Statele Unite vor trebui să abordeze urgent problemele legate de întreținerea flotei și achiziția de noi tehnologii.

PENTRU PUBLICITATEA DVS., SCRIEȚI LA: info@prpchannel.com