Potrivit unui studiu ISPI, scopul Republicii Islamice „este să devină prima țară din regiunea Asiei de Sud-Vest (care include Asia Centrală și Caucaz, precum și Orientul Mijlociu) pentru dezvoltare economică, științifică și tehnologică. Prin urmare, se acordă un mare accent sectorului hi-tech, care este recunoscut ca având potențialul de a crea locuri de muncă și de a obține o creștere economică rapidă și continuă”. De la primul său mandat, care s-a deschis în 2013, președintele Hassan Rouhani a pus un accent puternic pe ceea ce s-a numit a patra revoluție industrială a țării, cea digitală. Coloana vertebrală a acestei revoluții a fost extinderea rețelei de internet, care ajunge astăzi în 932 de orașe și 28 de sate, pentru un total de 45 de milioane de utilizatori conectați dintr-o populație totală de 80 de milioane, iar creșterea vitezei de conectare este crescută cu 300. % în ultimii trei ani, datorită tehnologiei 4G. Dar principala resursă din spatele revoluției digitale este demografia: 60% din populația iraniană are vârste cuprinse între 20 și 32 de ani. Această cifră, asociată cu nivelurile ridicate de educație, în special în sectoarele de inginerie și știință, susține dezvoltarea hi-tech a țării, așa cum este evident când ne uităm la fondatorii a numeroase start-up-uri.
De la Snapp (Uberul iranian) la Tahfifan (Gruponul indigen), trecând prin ZarinPal (echivalentul persan al PayPal) și Bamilo (primul start-up iranian de comerț electronic), creatorii sunt toți tineri iranieni și iranieni care începând de la intuiții în domeniul tehnologic, aceștia au putut exploata spațiul mare de piață lăsat liber în țară de persistența restricțiilor pentru marii din sectorul tech, toți americani și deci incapabili să întrețină relații economice cu Teheranul.
O creștere posibilă și prin dezvoltarea la fața locului a unor adevărate „districte digitale”, precum cel din nordul Teheranului - Silicon Valley iraniană - unde are sediul incubatorul de start-up Finnova, sau ca Avatech, un alt incubator născut. în cadrul facultății de inginerie a Universității din Teheran. Obiectivul principal al Teheranului este „necesitatea recunoscută de diversificare a structurii economice a țării, uşurând dependenţa periculoasă de veniturile din petrol. Deși trebuie amintit că, în ciuda dependenței de petrol este încă mare, economia iraniană are deja elemente de diversificare, spre deosebire de economiile interne ale regiunii. În perioada 2012-2014, veniturile fiscale atribuibile altor sectoare decât energia au fost egale cu 56% din total: ponderea cea mai mare în rândul țărilor exportatoare de petrol din zona MENA. Dezvoltarea sectorului tehnologic din Iran este strâns legată de istoria economică și de sancțiunile țării. Pe de o parte, izolarea progresivă a Republicii Islamice a stimulat dezvoltarea autohtonă a numeroase sectoare, inclusiv cel al inovației tehnologice. Importanța puternică rezervată de guvern dezvoltării cercetării și dezvoltării, împreună cu stimulentele considerabile acordate actorilor locali, au făcut ca spațiul liber mare lăsat de lipsa de pătrundere a majorităților occidentale în sectorul tehnologic să fie în mare parte umplut de subiecții iranieni. . În același timp, însă, sancțiunile au avut și un impact negativ: dificultatea de a găsi componentele necesare pentru asamblarea produselor high-tech a prelungit timpii de producție și a crescut costurile, în timp ce restricțiile la export au afectat negativ vânzările. Acum, odată cu relaxarea treptată a sancțiunilor, se deschid noi oportunități: reintegrarea treptată a Iranului în circuitele internaționale, pe de o parte, facilitează accesul la materiale, componente și software necesare dezvoltării digitale, pe de altă parte deschide piețe potențiale în regiuni precum Europa, Asia și Oceania, care sunt mai profitabile decât piețele actuale din Irak și Afgan. Dacă executivul de la Teheran continuă să acorde un sprijin puternic sectorului, există spații de dezvoltare și cooperare între subiecții iranieni și partenerii internaționali, nu numai în ceea ce privește relațiile comerciale, ci și dialogul autentic și schimbul de creiere.
Această dinamică ar putea ajuta țara să depășească vechea problemă a „exodului creierelor” și, în schimb, să stabilească o dinamică pozitivă a reintrarii creierelor.