Iluzie, acesta este sentimentul care plutește printre țările europene după încă o tragedie petrecută în Marea Mediterană, 117 persoane s-au înecat în fața Tripolii. Plecaseră cu o barca deja dezumflată. Cei 3 supraviețuitori au spus că este mai bine să mori decât să rămâi în lagărele de concentrare din Libia. Ei ar suferi o violență nespusă din partea „răpitorilor” lor.
Ce a făcut Uniunea Europeană până în prezent pentru a aborda un fenomen, cel al imigrației, care este epocal și își propune să schimbe echilibrul bătrânului continent? Multe inițiative, multe idei, puține rezultate. Ziarul „La Repubblica” s-a ocupat, de fapt, de problema finanțării europene și a rezultatelor în domeniu.
Trei sute treizeci și opt de milioane de euro și o sută douăzeci de morți înecați
Acestea sunt cifrele eșecului strategiei europene privind fluxurile migratorii din Libia. O strategie foarte costisitoare și periculoasă, în care este clar că Tripoli nu este capabilă să protejeze drepturile celor care fug și să asigure în mod independent siguranța coastelor și apelor sale. Este clar că Libia nu este capabilă să guverneze o „zonă SAR” (Search and Rescue). O farsă internațională convenabilă pentru toată lumea, în primul rând pentru Europa, care, de fapt, o finanțează în sumă de milioane. Dar astăzi, din cauza unei patrule stricate și a unui telefon care sună în gol, se arată așa cum este: un sistem care nu a funcționat, nu funcționează și nu poate funcționa.
Ce s-a întâmplat cu barca cu 120 de migranți la bord
Naufragiul barca cu 120 de migranți s-a produs în dimineața târziei zilei de 18 ianuarie, la 45 de mile marine de Tripoli, în mijlocul RAS Libian. Știam deja că la ora 13.15 o barcă era în dificultate. Atunci avionul Moonbird al ONG-ului Sea Watch interceptează o comunicare între P72 al Forțelor Aeriene Italiene, care zboară deasupra zonei, și sala de operațiuni a Gărzii de Coastă din Roma. „Am verificat imediat că Garda de Coastă libiană era la curent cu evenimentul, asigurând o colaborare maximă”, explică ei de la Roma. Nava Sea Watch este la vreo zece ore distanță și vrea să intervină. Sea Watch – continuă nota de la italieni – a fost informat că disponibilitatea acestora va fi oferită libienilor, în calitate de autoritate coordonatoare a evenimentului.
Este ora 13.15, marea este calmă. Din Tripoli, o barcă de patrulare rapidă, dintre cele furnizate în mod obișnuit autorităților portuare, ar dura puțin peste o oră să ajungă la fața locului.. Dar nu se vede nimeni. Naufragiații se scufundă unul câte unul, nemaiavând puterea să se agațe de ceea ce rămâne din epavă. La ora 18.42, Sea Watch a anunțat printr-un tweet că Centrul de Coordonare pentru Salvare din Tripoli a răspuns după mai multe încercări de apeluri. Nimeni nu vorbește engleză, franceză, italiană sau chiar arabă... În încercările ulterioare, telefonul sună în gol. Abia când este deja noapte vezi luminile unui elicopter al Marinei Italiene care se apropie, ceea ce îi salvează pe cei trei supraviețuitori. Libienii, au dispărut în aer. Conform celor reconstruite de ANSA, ei au trimis o barcă de patrulare de la Tripoli, dar aceasta a suferit o avarie și s-a întors.
Deci unde se duc banii Bruxelles-ului?
Cui îi dăm bani în Libia? Cum o cheltuiesc? Ei bine, din 2014 și până astăzi, Uniunea Europeană, scrie La Repubblica, a turnat în cuferele Libiei ceva de genul 338 de milioane de euro pentru gestionarea fluxurilor migratorii și lupta împotriva traficanților de persoane.
Dintre acestea, 91,3 milioane au fost investite în SAR libian, în patrularea frontierei și în formarea și întărirea Gărzii de Coastă. În 2017 prima tranșă de 46,3 milioane pentru construirea unui adevărat Mrcc, un Centru de Coordonare Salvare Maritimă, din păcate, va fi gata abia în 2020, acum există doar unul „zburător” într-o sală de la aeroportul din Tripoli. A doua tranșă, de 45 de milioane, a fost plătită în decembrie anul trecut. Sunt bani din Fondul fiduciar pentru Africa, la care de-a lungul timpului s-au adăugat direct de către statele membre 20 de milioane.
Darul bărcilor de patrulare italiene
În februarie 2017, prim-ministrul de atunci Gentiloni a semnat un memorandum cu guvernul lui al-Sarraj în care ne-am angajat să donăm 10 bărci de patrulare și să instruim aproximativ o sută de ofițeri. Am livrat doar 4 dintre ele: sunt cei dezafectați de la Guardia di Finanza, reutilizați pentru salvare. După cum ne spune și ultimul masacru, ele se sparg adesea și au nevoie de întreținere constantă. „Nu sunt potriviți să efectueze salvări, este doar propagandă”, s-au plâns libienii. În iulie anul trecut, la îndemnul ministrului de Interne Matteo Salvini, donarea în continuare a două ambarcațiuni de patrulare din clasa „corrubia” (Fezzan și Ubari) plus 12 500 de bărci gonflabile de clasă.
Oferta de Revelion
Pentru a alimenta ficțiunea RAS Libian, sunt necesare mai mulți bani și alte investiții. Și așa pe 31 decembrie 2018, cu câteva ore înainte de Revelion, guvernul italian a înregistrat o licitație pentru aproximativ 9,3 milioane de euro, cu fonduri UE pentru furnizarea a 20 de bărci gonflabile super-rapide (dintre care 14 metri, 12 pe 6 metri). ) cu motoare de 9 și 300 CP. De asemenea, compania care câștigă contractul va trebui să ofere 250 de ore de pregătire pentru patru operatori.
Speranța zadarnică a unei stabilități dorite în Libia ar putea, totuși, să favorizeze demararea unui proces real de securizare a granițelor din sudul Libiei și o gestionare corectă a situațiilor de urgență din zona sa SAR.