(de Massimiliano D'Elia) Joi, 23 aprilie, va avea loc un alt summit prin videoconferință între șefii de stat și de guvern pentru a decide măsurile care vor fi puse în aplicare pentru a stopa daunele economice, cauzate de Covid-19. În aceste zile, contactele foarte strânse dintre cancelariile europene și șerpa economiei continuă. Telefoanele dintre președintele Comisiei Ursula von der Lyen și diferiții șefi de guvern se succed, ieri l-a auzit pe premierul italian, Giuseppe Conte.
Von der Lyen lucrează la un plan de 1000 trilion de dolari euro prin utilizarea obligațiunilor europene care urmează să fie introduse pe piața externă și gestionate în totalitate de către Comisie. Banii vor merge către țările cele mai afectate de pandemie în două moduri, scrie Republica, parțial sub formă de subvenții și parțial sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă care urmează să fie rambursate nu mai devreme de 20 de ani.
Intenția președintelui Comisiei este să prezinte planul direct reprezentanților guvernelor UE la 23 aprilie și apoi să-i publice conținutul nu mai devreme de 29 aprilie. Garanția că Comisia va oferi piețelor pentru acestea ursulabond, va fi bugetul UE 2021-2027, dar și următoarele, datorită fiabilității Triple A de care se bucură UE. Planul vizează 1.000 trilion de resurse cu rate de dobândă aproape zero care, adăugat la măsurile Eurogrupului, ar constitui un pachet anticriză pentru aproximativ 1.500 miliarde.
Banii din obligațiuni, precizează Republica, ar fi distribuiți guvernelor cele mai afectate de criză între subvenții și împrumuturi low-cost („împrumuturi”).
Singura condiție pentru a da undă verde planului este să se ajungă la un acord general privind bugetul pentru 2021-2027, care, ca la fiecare șapte ani, vede grupuri de țări opuse între cele votate pentru austeritate și cele care se străduiesc pentru politici economice expansive .
O altă considerație este că bugetul UE este alcătuit din banii pe care guvernele îi plătesc la Bruxelles și potențiale cheltuieli, o sumă maximă de fonduri pe care UE le poate solicita țărilor, numai în caz de nevoie. Și tocmai din cheltuielile potențiale se obține aproximativ 2% din PIB-ul european, necesar pentru planul von del Lyen.
Planul, astfel propus, ar putea fi acceptat și de axa țărilor din nord (opusă corobond-eurobondurilor) deoarece ar avea avantajul de a pune în aplicare eurobond-ursulabond deghizat de Comisia Europeană ar trebui să le elibereze, evitând punerea directă în comun a resurselor din casele naționale. O soluție care va liniști și sufletele electoratului din țările nordice, întrucât Comisia UE ar gestiona și controla întreaga operațiune. Planul ar putea prevedea, de asemenea, în sprijinul creării unui fond extern, administrat tot de Comisie (Fond de recuperare?).
Deși planul reușește să satisfacă toate părțile implicate, nu rezolvă problema „timpului”, deoarece dacă ne referim la bugetul 2021-27, primele discuții vor începe abia în ianuarie viitor. Emisiunea de obligațiuni, pe de altă parte, trebuie să fie foarte rapidă, în special Italia a cerut-o, luptându-se cu solicitările neîncetate de subvenții de la întreprinderile mici și mijlocii, aproape de a depune falimentul.
În acest sens, instituțiile UE, pentru a echilibra nevoile cu privire la variabila de timp, fac presiuni ca guvernele să utilizeze pachetul propus în proiectul Eurogrupului, sau 540 miliarde care urmează să fie obținute din împrumutul BEI, fondul „Sure” pentru plasele de protecție socială și Mes fără condiționalitate (egal cu 2% din PIB-ul fiecărei țări candidate, 37 miliarde euro pentru Italia, disponibil imediat).
Măsuri care garantează lichidității imediate ale statelor, în așteptarea materializării planului von der Lyen care, după cum se vede, nu va putea vedea lumina înainte de 2021.