În ultimele zile, președintele american Donald Trump a rupt într-adevăr toate echilibrele globului. Problemele coreene și iraniene, clima, obamacare, Unesco, NAFTA și așa mai departe, sunt toate piese mici ale unui puzzle dificil. Trump a decis să le atingă pe toate pentru a reface probabil un nou puzzle mondial. Coerența este ceea ce distinge chiriașul Casei Albe, el a spus-o în timpul campaniei electorale, „America întâi” și așa face. Mai întâi interesele americane și apoi orice altceva. Administrațiile anterioare au fost foarte active în țeserea rețelelor internaționale pentru o pace aparent durabilă, o stabilitate care a făcut posibilă menținerea îndepărtată a datoriei publice americane și umbrele unei crize financiare fără precedent, cea a subprime. Într-un context internațional de stabilitate, multe țări au cumpărat o parte din datoria publică americană, China în frunte și, datorită acestui barter „tăcut”, au reușit să își dezvolte comerțul și să-și crească influența internațională. În acest panaceu, ONU, determinată de SUA, a impus doar sancțiuni și embargouri țărilor care nu sunt aliniate și considerate strategice ostile. Iranul, Rusia, Coreea de Nord sunt exemple în acest sens. Aceste embargouri „marionete” nu au funcționat, dimpotrivă au arătat că rezoluțiile ONU sunt inutile. Un exemplu este problema Germaniei Siemens care a vândut turbine cu gaz către Rusia pentru a aborda problemele energetice locale cu Ucraina. Coreea de Nord tranzacționează în liniște cu China și coreenii din întreaga lume își trimit câștigurile direct în Coreea de Nord pentru a sprijini regimul. Rusia, Turcia, Iran și Qatar au sporit în liniște schimburile comerciale pentru a combate diferitele embargouri impuse. Arabia Saudită a încheiat acorduri comerciale cu aprovizionarea militară cu SUA pentru o valoare de zeci de miliarde de dolari, dar a încheiat și acorduri cu Rusia pentru sistemele de apărare antirachetă S 400. Tocmai cu Rusia care ajută Qatarul să din iunie anul trecut, a fost victima unui boicot din partea țărilor din Golf care au acuzat Doha de legături și că au acordat ajutor terorismului islamic. Iranul „șiit” face astăzi afaceri și ajută Qatarul „sunnit”. Pe scurt, nu mai există un echilibru. Fiecare are propriile interese pentru supraviețuirea națiunilor respective. SUA, care se considera gardienii securității planetare, și-a relaxat forța persuasivă globală. Există multe superputeri emergente care folosesc descurajarea nucleară ca chip de negociere.
Noua politică internațională a lui Donald Trump, opusă tuturor celor din străinătate și de acasă, se încadrează în contextul menționat mai sus. Trump a înțeles că situația internațională capătă conotații periculoase. Pe scurt, prea mulți cocoși pentru a cânta. Statele Unite ale Americii doresc astăzi să reproiecteze puzzle-ul mondial și să revină la a fi acul echilibrului pentru o pace durabilă, reală, făcându-i pe toți „cocoșii” să se întoarcă la eierele lor. Este o politică riscantă, dar trebuie urmată fără întârziere, indiferent de cost, chiar și cu noi fronturi de război. Trebuie să îi facem pe toți să înțeleagă încă o dată că SUA, NATO și de ce nu Uniunea Europeană pot constitui într-adevăr nucleul dur pentru stabilitatea mondială. Statele Unite ale Europei, cu o politică comună de apărare, securitate și externă, ar putea face diferența în noul tabel internațional de șah. Sper că Franța, Germania și Italia vor lua Europa în mână pentru a o conduce, într-un proces de unire virtuoasă, către un obiectiv care trebuie atins rapid și care, dacă este întreprins, o va vedea ca un protagonist sigur și legitim, în masca noii superputeri mondiale, liberă și independentă de condiționările și dictatele anglo-saxone.
În toate acestea, este evidentă clarviziunea celui mai criticat politician din toate timpurile, că Donald Trump, care, în general, ostracismul încearcă să remedieze ani de subestimare a problemelor internaționale de care a fost responsabil predecesorul său Obama în timpul celor două termeni prezidențiali. Urmărind obiectivul stabilit în timpul campaniei electorale cu sloganul său „America întâi”, Donald Trump nu este „omul nebun” des definit de adversarii săi, ci hotărât să readucă Statele Unite în așa-numita „cameră de control” a tabla de șah mondială și având în vedere predispoziția sa bună față de Europa noastră, ar fi de neiertat să rămânem în afara jocului chiar și cu această ocazie foarte delicioasă.
Massimiliano D'Elia
Foto: Google