Uciderea liderului Hamas cu o rachetă teleghidată de către Israel deschide o dezbatere aprinsă și în ceea ce privește cadrul legal al problemei. O viziune dublă a situației, care poate fi încadrată pe de o parte ca un atac terorist al unui stat, adică al Israelului, împotriva unui lider politic recunoscut doar de Palestina, Iran, Siria, Egipt, Turcia și „Irak (țările din zona MENA ) - deci lipsită de legitimitate pe plan internațional -, sau un răspuns militar în toate intențiile, „legitim”, având în vedere uciderea șefului unei organizații teroriste care a fost creatorul atentatelor din 7 octombrie.
de Annalisa a învățat
Uciderea lui Ismail Haniyeh, în vârstă de şaizeci şi doi de ani, considerat şeful Hamas, este un eveniment mai delicat pentru scenariul geopolitic al Orientului Mijlociu mai întâi şi apoi internaţional, decât s-ar putea crede. Ceea ce odată erau spectre ale unui război mai larg în Orientul Mijlociu, după acest excelent asasinat, s-au concretizat acum, întrucât toți analiștii consideră acest eveniment extrem de umilitor pentru Iran.
Uciderea lui Haniyeh, care a avut loc în reședința sa din Teheran, printr-un atac aerian israelian, a avut loc la sfârșitul ceremoniei de învestire a noului președinte al Iranului, Pezeshkian Masoud. Pentru a lua parte la ceremonie, Haniyeh el ieșise efectiv la vedere, simțindu-se protejat în casele altor oameni, adică în Iran, unde apărarea pasivă a acestora din urmă a eșuat.
Chiar și în lumea războiului există reguli nescrise și acest act cu siguranță a încălcat un cod „etic”, care în orice caz există, pentru că un „lider”, care a onorat o invitație oficială a statului, a fost ucis în casa altora, când acesta din urmă nu ar putea avea - pe deplin - propriul cadru de securitate.
Israelul nu a comentat imediat știrile, însă acest act a fost anunțat mai mult sau mai puțin clar în urma atacului infam din 7 octombrie 2023.
Asasinarea liderului Hamas amenință să extindă conflictul, nu mai de un cadru regional, ci unul de zonă, atacul asupra Teheranului, de fapt, ar putea împinge Iranul și Israelul într-un conflict direct, cu consecințe greu de prevăzut, dacă; Iranul ar trebui să decidă să se răzbune, iar această eventualitate nu pare a fi deloc îndepărtată.
L„Ayatollah Ali Khamenei, într-o declarație prin intermediul site-ului său oficial, el a comentat episodul grav după cum urmează: „Considerăm că răzbunarea lui este datoria noastră", a adăugat în continuare că "Israel a ucis un oaspete drag în casa noastră".
Iranul – în acest fel – a fost umilit din toate punctele de vedere, o umilire la nivel global, și nu este greu de gândit că există aproape o obligație de răzbunare.
Khamenei acum are „obligația” de a nu-și pierde credibilitatea în ochii poporului său, el însuși a anticipat că mișcarea israeliană a deschis calea pentru un „pedeapsă aspră” din Israel.
„Regimul sionist criminal și terorist l-a martirizat pe dragul nostru oaspete în casa noastră și ne-a întristat, dar a creat un context pentru pedeapsa sa dură”, acesta este extrasul din declarațiile făcute la „Tehran Times” de către Khamenei, care, aproape mitologizând figura lui Haniyah, a adăugat că acesta din urmă nu s-a temut niciodată de martiriu și a fost pregătit să-l îmbrățișeze de-a lungul vieții. „Dar în acest incident amar și dificil, care a avut loc pe teritoriul Republicii Islamice, considerăm că este de datoria noastră să-l răzbunăm”, a continuat ayatollahul Khamenei.
Cuvintele președintelui Iranului, transmise „Agenția de presă a Republicii Islamice”, urmați aceleași linii ca cele pronunțate de ghidul spiritual, „Republica Islamică Iran nu va renunța la eforturile de a-și proteja integritatea teritorială, suveranitatea, demnitatea și reputația, iar regimul sionist va vedea în curând rezultatele actului său terorist laș”, spuse Pezeshkian.
Președintele a adăugat că „ martir Haniyeh a fost un invitat oficial al președintelui iranian și al guvernului Republicii Islamice Iran și s-a aflat la Teheran pentru a participa la ceremonia de inaugurare prezidențială înainte de a fi asasinat”..
Președintele a continuat afirmând că „Asasinarea lui Haniyeh de către regimul israelian a fost o mișcare disperată de a ieși dintr-un impas din Gaza, unde a purtat un război brutal împotriva palestinienilor de mai bine de nouă luni și o încercare de a-și curăța istoria întunecată de ocupație, terorism, discriminare și masacru”.
Lumea iraniană este unanimă în reacția sa, o figură autorizată așa cum este Mohammad Baqer Qalibaf, președintele Adunării Consultative Islamice, a scris pe contul său X: „Fie ca mila lui Dumnezeu să fie asupra liderului curajos al rezistenței palestiniene, luptător neobosit, mentor înțelept, protector al demnității națiunii palestiniene care se luptă și gardian al valorilor islamice, martirul lui Al-Quds, Haj Ismail Haniyeh.”
Președintele Parlamentului a mai subliniat că cele două națiuni, Iran și Palestina, se confruntă cu acest mare doliu îmbrățișat: „Țara islamică Iran și Frontul de Rezistență nu vor cruța sângele fratelui lor martir.”
Din punct de vedere al dreptului
Cadrul juridic dificil al Hamas - nefiind un stat, ci un partid politic atribuibil, conform abordării comunitare, unei organizații teroriste - face dificilă aplicarea dreptului internațional umanitar cunoscut sub numele de drept internațional al conflictelor armate, ca și în conflict. israeliano-palestinian, iată Starea a multora dintre participanți este nedefinită.
Încălcarea dreptului internațional umanitar de către Hamas este clară, în atacul său din 7 octombrie 2023, membrii săi sunt vinovați de crime de război și crime împotriva umanității: dar cum putem considera legea războiului aplicabilă în relația dintre Hamas și Israel în context a conflictului?
Este un conflict armat non-internațional – adică un conflict între un stat și grupuri nestatale sau între grupuri din cadrul aceluiași stat – sau un conflict internațional între două state?
În primul caz, urmând abordarea corectă care exclude recunoașterea de stat pentru organizația numită Hamas, toate regulile dreptului războiului nu s-ar aplica în întregime în conflictele armate neinternaționale: de exemplu, regulile privind prizonierii de război cu excluderea garanţiilor rezervate statutului deţinuţilor.
Mai mult, nu am putea considera Hamas un omolog legitim care să reprezinte - și, prin urmare, să protejeze - poporul palestinian de invazia israeliană. Hamas este unul dintre cele două partide politice palestiniene, alături de OLP, nu are recunoaștere în dreptul internațional și numeroase state - SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie - l-au inclus printre organizațiile teroriste, condamnând atacurile sale militare.
În acest cadru legal complex și incomplet, cum putem, așadar, să încadram un atac suferit de organizația Hamas?
În termeni generali, da jus ad bellum stabilește că fiecare stat are dreptul de a se apăra dacă este atacat conform regulilor indicate în Carta Națiunilor Unite din 1945, aplicabile în mod servil numai în cazul în care atacul a fost un stat recunoscut. Într-adevăr, astăzi, datorită unei interpretări evolutive și progresive a Cartei ONU - pentru a garanta o protecție deplină și efectivă mai ales după atacurile din 11 septembrie 2001 comise de Al Qaeda în Statele Unite - au început și normele internaționale și interpretarea acestora să se ocupe de cazuri în care agresorul este un actor non-statal precum Al Qaeda sau Hamas: dreptul de a se apăra, așadar, ar fi valabil și în acest caz. Punctul fundamental, însă, este că acest răspuns trebuie să evite implicarea civililor în lupte.
Astfel, răspunsul militar al Israelului împotriva Hamas a fost justificat, cu deplină legitimitate din partea comunității internaționale.
Atacul de astăzi, cu uciderea liderului Hamas - printre altele pe un alt teritoriu decât cel palestinian - trebuie citit, la nivel legal, în lumina legislației internaționale raportate în urma interpretării extensive susținute. Prin urmare, este un atac terorist al unui stat, Israel, împotriva unui lider politic recunoscut de Palestina, Iran, Siria, Egipt și Turcia - pentru a fi delegitimat la nivel internațional - sau este un răspuns militar conform nevoilor inițiale de apărare? dat fiind că este liderul unei organizații teroriste?
Hrana pentru minte
În calitate de analist al problemei, vreau să împărtășesc o analiză, la finalul acestui text, pe trei domenii tematice distincte: programul nuclear iranian, stadiul tehnicii în ceea ce privește apărarea și securitatea Iranului, situația relațiilor internaționale de Iran.
În detaliu, la nivel internațional, programul nuclear iranian rămâne cel mai important dosar, care a fost de multă vreme subiect de controverse și tensiuni diplomatice.
Ambițiile nucleare ale Iranului au dus la aplicarea unor sancțiuni economice progresive și la izolarea internațională parțială a țării. În urma retragerii SUA din plan comun de acțiune cuprinzător în 2018, Iranul a reluat procesul de îmbogățire a uraniului, a redus cooperarea cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
Administrația Biden a încercat să revină la masa de negocieri cu Iranul, pentru restabilirea unui acord cu prevederi similare JCPOA, deocamdată fără succes.
Crima gravă survenită a demonstrat o slăbiciune a apărării și securității iraniene, care a adus întreaga țară în ridicol -militar.
Trebuie amintit că Forțele Armate iraniene se caracterizează printr-o structură particulară cu două capete, care vede forțele armate obișnuite, moștenitorii vechilor structuri ale erei monarhice, și Corpul Gărzii Revoluționare Islamice -pasdaran-.
Forțele armate obișnuite au sarcina de a păstra independența și de a proteja integritatea teritorială a statului, în timp ce pasdaranii sunt responsabili de salvgardarea valorilor revoluției Khomeini. Forțele aeriene Pasdaran sunt responsabile de controlul unei mari părți a apărării aeriene iraniene, prin gestionarea arsenalului de rachete suprafață-suprafață, rachete cu rază scurtă și medie și rachete suprafață-zonă.
Per total conform estimărilor de Comandamentul Central al SUA, Iranul posedă cel puțin 20 de tipuri diferite de sisteme de rachete și, din punct de vedere cantitativ, peste 3000 de rachete balistice cu rază scurtă, medie și lungă.
Prin urmare, Iranul continuă să producă tehnologii avansate care îl apropie de statutul de pragul nuclear stat, adică o țară care posedă atât capacitățile tehnice cât și materiale suficiente pentru a produce arma nucleară.
Ceea ce contează cel mai mult este să înțelegem cadrul relațiilor internaționale care afectează relațiile bilaterale și multilaterale ale Iranului.
Cu siguranță relația cu Statele Unite este mai tensionată ca oricând și în zilele noastre – înainte de război – cu Israelul; Iranul a restabilit relațiile cu Emiratele Arabe Unite din 2002, odată cu restabilirea relațiilor diplomatice bilaterale.
La nivel regional, Siria rămâne principalul aliat al Teheranului și Iranul menține o prezență directă sau indirectă în multe țări din Orientul Mijlociu, în Yemen și Irak, acesta din urmă cel mai influențat de sfera interferenței iraniene.
În ultimii ani, în ceea ce privește relațiile internaționale, întărirea continuă a legăturii dintre Iran, China și Rusia a apărut în mod clar China însăși reprezintă un partener economic de prim nivel pentru Iran; cooperarea avansată în domeniul militar este în desfășurare cu Moscova, de fapt trebuie amintit că, în 2022, Iranul a furnizat Rusiei drone de luptă folosite în conflictul aflat în desfășurare din Ucraina.
Așadar, pentru situația descrisă, este ușor de înțeles cum, în cazul unui război direct între Iran și Israel, puterile susținătoare ar putea vedea implicarea superputerilor din spatele lor într-o manieră mai mult sau mai puțin ascunsă declarată, lărgând astfel conflict la nivel global.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!