Pe fondul tensiunilor crescute, surse militare grecești i-au spus lui Kathimerini că dacă cablurile de la nava seismică turcă Oruc Reis ating platforma continentală grecească, Turcia va avea responsabilitatea „completă și unică” pentru ceea ce urmează.
Avertismentul vine după ce Turcia a trimis săptămâna aceasta nava Oruc Reis într-o zonă din cadrul platformei continentale grecești pentru presupuse investigații seismice.
Aceleași surse spun că forțele armate grecești sunt în avertizare timpurie ca răspuns la decizia Ankarei de a trimite două treimi din flota turcă în Marea Egee.
De asemenea, analiștii au remarcat că Navtex a fost trimis pentru a coincide cu cea de-a 46-a aniversare a invaziei turcești a Ciprului și, într-un moment de destindere voalată între Grecia și Turcia, a fost cu doar câteva săptămâni în urmă când premierul Kyriakos Mitsotakis și președintele turc Recep Tayyip Erdogan. a fost de acord să păstreze canalele de comunicare deschise.
Potrivit reprezentantului președinției turce, Ibrahim Kalin, „reacția Greciei a fost excesivă”.
Între timp, Berlinul, împreună cu ministrul său al Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, face cunoscut faptul că Germania se bucură de încrederea Greciei și Turciei și, prin urmare, poate interacționa pentru a dezamorsa criza. „Nu întâmplător a intervenit sau a fost chemată să intervină cancelarul Angela Merkel„, a spus șeful apărării, referindu-se la apelurile telefonice ale lui Merkel de la începutul acestei săptămâni cu Mitsotakis și Erdogan.
Președintele francez Emmanuel Macron și-a reiterat însă deplina solidaritate cu Grecia și Cipru după întâlnirea cu omologul său cipriot Nicos Anastasiades: „Vreau să reiterez solidaritatea deplină a Franței cu Cipru, dar și cu Grecia, în fața încălcării suveranității. de Turcia”. Macron a spus pe profilul său de Facebook că ar fi o greșeală gravă ca Uniunea Europeană să lase securitatea Mediteranei de Est în mâinile altor actori și în principal al Turciei.
Mitsotakis a avut întâlniri cu liderii partidului său joi pentru a le informa despre reuniunea Consiliului European de săptămâna aceasta și despre evoluțiile cu Turcia. Miercurea trecută, Aexis Tsipras, liderul opoziției de stânga SYRIZA, a convocat o reuniune a principalului organism decizional al țării pe probleme de afaceri externe și apărare.
Situația în largul coastei cipriote
La sfârșitul lunii ianuarie, Yavuz, o navă sub pavilion turcesc, era navă pentru perforații compania petrolieră se apropia cu „transponderul” oprit în apele teritoriale ale Ciprului. Din acel moment, obiectivele Ankarei în Marea Mediterană au fost clare.
După cum a raportat Starmag, descoperiri importante au fost făcute în zona mării din fața Ciprului în urmă cu câțiva ani depozite de hidrocarburi, pentru care a început cursa pentru explorare și foraj. O rasă al cărei unic arbitru ar putea fi doar guvernul Republicii Cipru, având în vedere că o mare parte a zăcămintelor se află în apele aflate sub jurisdicția sa. AiciEni a reusit sa obtina mai multe concesii: zona a fost impartita in blocuri, singur sau impreuna cu alte companii, gigantul nostru energetic a jucat rolul principal in atribuirea acestor loturi. si franceza Total nu a fost o excepție, asigurându-și mai multe concesii.
Dar Ankara nu a acceptat această situație: potrivit guvernului turc, chiar și Republica Cipru de Nord, inclus aproximativ în teritoriile ocupate de țara anatoliană în 1974 și recunoscut doar de Turcia, are dreptul de a participa la meci. O modalitate prin care Erdogan își revendică un rol important pentru țara sa în Mediterana de Est. Dacă Ankara ar rămâne în afara cursei pentru sursele de energie cipriotă, atunci riscul este ca Turcia în ansamblu să devină marginală în contextul regional. Totul în eventualul avantaj al Egiptului și Israelului, al căror gaz ar putea ajunge în curând și în cealaltă parte a Mediteranei.
Ciocnirea este deci una dintre cele delicate, meciul cele decisive. Iar trimiterea Yavuzului în apele cipriote nu este altceva decât o provocare a lui Erdogan, menită să-i facă pe interlocutorii săi să înțeleagă intențiile. Italia e Franța în primul rând, având în vedere că nava se află în prezent în loturile acordate în concesiune către Eni și Total și, în special, în blocul 8.
Tensiuni cu Italia
Contextul nu este atât de diferit de cel din februarie 2018, când nava italiană Saipem 12000, îndreptându-se în mod legitim spre apele cipriote unde trebuia să efectueze niște lucrări, a fost oprit de marina turcă și obligat să se întoarcă. De fapt, Italia, care are acolo nu numai interese importante, ci și legitime, astăzi ca și atunci nu se poate elibera de strânsoarea provocărilor turcești. Țara noastră a obținut legal concesiile pentru a fi în limitelenelegalitate este în schimb Turcia. Asta pentru că deciziile luate de Nicosia sunt alegeri politice făcute de singurul guvern recunoscut internațional din Cipru, care aparține și de Uniunea Europeană. În timp ce revendicarea Ankarei se bazează pe poziționarea unui stat, precum cel situat în zona ocupată a insulei, recunoscut doar de Turcia însăși. Totuși, nimeni nu pare să se miște: acest lucru este valabil pentru Italia, unde știrile despre activitățile lui Yavuz au trecut neobservate, este valabil și pentru Franța, Germania și Uniunea Europeană.