(de Andrea Pinto) Cazarea de serviciu a ministrului Elisabetta Trenta, o speculație teribilă împotriva fostului ministru al Apărării. Din motive politice, fostul ministru al Apărării a avut dreptate să-și părăsească cartierul de serviciu, însă nu este corect ca soțul său, maiorul, să fie nevoit să facă acest lucru. Passarelli care, după cum se citește în răspunsul Apărării, avea pe deplin dreptul la aceasta. Prin urmare, maiorul Passarelli a fost discriminat pentru că era soțul ministrului apărării. Dincolo de considerente personale, a clarificarea întregii afaceri a fost direct ministrul de Apărarea Lorenzo Guerini care cu un răspuns scris a oferit răspunsurile necesare la întrebare, Moles-Gasparri. Este păcat că acest răspuns scris nu a fost urmat de același strigăt media ca atunci când știrea a lovit toate marile ziare italiene.
Pentru consemnare, este deci necesar să se raporteze câteva pasaje din răspunsul scris al lui Guerini care, în cele din urmă, pune capăt întregii afaceri prin certificarea că au existat speculații magistrale în detrimentul fostului ministru al Apărării. Totul, conform celor reieșite, s-a făcut în armonie cu reglementările actuale în materie.
Principalele puncte ale răspunsului scris: „….Fișa Statului Major al Armatei evidențiază că această pre-desemnare a fost posibilă întrucât legislația de referință (articolul 318, alin. 1, din Decretul prezidențial nr. 90 din 2010) stabilește că cazarea ASI nu poate fi acordată personalului care este titular al unui bun, locuință disponibilă și locuibilă în raionul în care lucrează, „fse face excepție pentru titularii de posturi, cuprinși în prima bandă a listelor de posturi, cu o relevanță deosebită atunci când spațiile de cazare sunt situate în interiorul sau în imediata apropiere a instalațiilor și zonelor militare.".
la sfârşitul mandatului, Comandamentul Militar al Capitalei, organismul responsabil cu aspectele de management al unităţii de cazare, a întreprins demersuri pentru informarea utilizatorului cu privire la pierderea titlului, cu cerere de eliberare până la 3 decembrie 2019, adică 90 de zile de la încetarea mandatului (art. 329, alin. 2, din Decretul prezidenţial nr. 90 din 2010)";
pe 18 septembrie 2019, cel mai bătrân Claudio Passarelli, soția dr. Trenta, a prezentat o cerere care vizează acordarea de cazare ASI în raport cu funcția deținută, începând cu data de 5 septembrie 2019 („Ajutor de tabără Secretarului General al Apărării – Director Național de Armament”), aparținând ASI – Grupul de proprietate oficiali”;
la data de 2 octombrie 2019, efectuând verificările necesare, Statul Major al Armatei a predesemnat imobilul în care avea domiciliul militarului care solicita cazare ASI, ocupat deja de medicul Trenta și în curs de eliberare.".
Mai este apoi o observație care nu trebuie trecută cu vederea și anume că Ministerul #Apărării „devorează” miniștri și subsecretari, un fel de „blestem”. În istoria recentă a dicasterului din via XX Settembre au fost unul după altul Ignazio La Russa, Giampaolo Di Paola, Mario Mauro, Roberta Pinotti, Elisabetta Trenta și mulți subsecretari.
Aproape toți, după prestigiosul mandat, și-au încheiat cariera politică sau au fost retrogradați în cel mai îndepărtat colț al partidului lor. Pe scurt, au dispărut de pe scena sau au fost făcuți să dispară.
Realitatea, însă, nu este „blestemul” care se dorește să justifice eșecurile sau pseudo-eșecurile politicienilor de la vârful ministerului. Adevărul este că Ministerul Apărării este unul dintre cei care nu pot fi conduși de un politician normal, de un politician care vrea să schimbe tiparele. Fostul ministru al Apărării, Elisabetta Trenta, a luptat până la capăt pentru a schimba și aduce inovații mai ales în beneficiul personalului cu vedete. A îndrăznit și a încurajat creșterea sindicatelor militare prin punerea în aplicare a sentinței nr. 120/2018 a Curții Constituționale, chiar și în lipsa unei legi. O Lege încă blocată la Comisia de Apărare, o Lege niciodată digerată de conducătorii Forțelor Armate, în ciuda deschiderilor slabe și a zâmbetelor de conveniență când ministrul Trenta era șef al Dicasterului.
Imediat ce și-a părăsit postul din Via XX Settembre, a început calvarul Elisabettei Trenta. Au existat atacuri continue asupra marilor ziare care au fost necruțătoare, „mecanice”, împotriva unui ministru considerat slab pentru că este „apolitic” și departe de holurile Parlamentului, părăsit astăzi și de „prietenii” săi de cinci stele. . Ea rămâne stima și aprecierea a zeci de mii de personal militar și civil al apărării care văzuseră în ea o referință imparțială și deasupra partidelor.
În ceea ce privește personalul civil al apărării, fostul ministru Trenta a încercat să deschidă o discuție privind o posibilă republicare a civililor. Nu a putut face nimic, decât să facă niște declarații de intenție, pentru că i-au pus imediat o spiță în roți. Cu toate acestea, în rândul civililor Apărării (în jur de 30 de mii) subiectul este foarte sensibil și cu siguranță îl vor sprijini pe fostul ministru în orice inițiativă viitoare.
Tenacitatea și dorința de dreptate a Elisabetei Trenta îi vor permite cu siguranță să nu ajungă în uitare și poate să „creeze” ceva nou care să-i reprezinte pe toți militarii și civilii Dicasterului într-un mod cu adevărat credibil.
Răspuns scris publicat în numărul nr. 048 la întrebarea 4-02517
GUERINI LORENZO Ministrul Apărării 06
Răspuns. – Pentru a încadra mai bine chestiunea în referințele sale legale, dorim să precizăm că materia „cazurilor de serviciu” este reglementată în principal de Codul Ordinului Militar (Decretul Legislativ 15 martie 2010, nr. 66) și de Legea Integrată. privind Ordinul Militar (Decretul Președintelui Republicii 15 martie 2010, nr. 90).
Imobilul în cauză este o unitate de cazare de serviciu încadrată în ASI (Servicii de cazare aferente cesiunii) care, în conformitate cu art. 281, alin. 1, din Decretul legislativ nr. 66 din 2010 și articolul 313, alin.1, din Decretul Președintelui Republicii nr. 90 din 2010, pot fi atribuite angajaților cărora li se încredințează sarcini care impun obligația de a locui la locul de deservire, sau care necesită prezența constantă a proprietarului pentru a satisface nevoile de funcționalitate și siguranță ale serviciului în sine.
Trecând acum la tratarea problemei pe fond, mai jos sunt elementele reprezentate în documentația transmisă de Statul Major al Armatei:
– la data de 19 aprilie 2019 i s-a atribuit doamnei doamnei Elisabetta Trenta o unitate locativa, in virtutea rolului de „ministru al apararii” (functie prevazuta in raza listei de titularizari ASI-civile);
– la sfârşitul mandatului, Comandamentul Militar al Capitalei, organismul responsabil cu aspectele de management ale locuinţei, a întreprins demersuri pentru informarea utilizatorului cu privire la pierderea titlului, cu cerere de eliberare până la data de 3 decembrie 2019, i.e. 90 de zile de la încetarea atribuirii mandatului (art. 329, alin. 2, din Decretul prezidenţial nr. 90 din 2010);
– la 18 septembrie 2019, maiorul Claudio Passargli, soția dr. Trenta, a prezentat o cerere care vizează acordarea de cazare ASI în raport cu funcția deținută, începând cu data de 5 septembrie 2019 („Aide-de-Camp la Secretarul General al Apărării – Director Național de Armament”), aparținând grupului de proprietate ASI – Ofițeri;
– la data de 2 octombrie 2019, efectuând verificările necesare, Statul Major al Armatei a predesemnat imobilul în care avea domiciliul militarului care solicita cazare ASI, ocupat deja de medicul Trenta și în curs de eliberare.
Aceeași fișă a Statului Major al Armatei evidențiază că:
– această pre-desemnare a fost posibilă întrucât legislația de referință (articolul 318, alin.1, din Decretul prezidențial nr. 90 din 2010) stabilește că cazarea ASI nu poate fi acordată personalului care este proprietar al unei locuințe adecvate, disponibile și locuibile în cadrul raionul în care își desfășoară activitatea, „cu excepția titularilor de posturi, cuprinși în prima bandă a listelor de funcții, cu relevanță deosebită atunci când unitățile de cazare sunt situate în interiorul sau în imediata apropiere a instalațiilor și zonelor militare”;
– dispozițiile actuale în materie (art. 323, alin. 2, din decretul Președintelui Republicii nr. 90/ din 2010) prevăd că numai „dacă sunt satisfăcute nevoile în ordinea de prioritate a benzilor, restul disponibil. cazarea nu permite satisfacerea integrala a urmatoarei banda, pentru aceasta din urma se intocmeste un clasament pentru titularii posturilor cuprinse in banda” in timp ce, in cazul in cauza, toate cererile de cazare ASI pentru sesiunea 2019 fusesera deja satisfăcut (cererile pentru benzile a 2-a și a 3-a prezentate de la 1 ianuarie până la 30 iunie 2019) și cazarea era încă disponibilă;
– Comandamentul Militar competent al Capitalei, la data de 23 octombrie 2019, a atribuit locuința în cauză;
– cu referire specifică la „cine a semnat actele administrative relevante”, documentele furnizate de Statul Major al Armatei evidențiază că legislația actuală în materie (art. 315, alin. 3, din decretul Președintelui Republicii din 15 martie 2010). , nr.90 ) prevede că acordarea de cazare ASI „personalului care deservește în organele centrale situate în raionul de cazare al Capitalei se efectuează, la indicarea șefului adjunct al Statului Major al Forțelor Armate”, prin comanda desemnată. de către Statul Major al Forţelor Armate. Așadar, în cauzele în cauză, așa cum era de așteptat, cererile au fost evaluate de către Statul Major al Armatei, care a procedat la efectuarea predesemnărilor relevante, în baza cărora Comandamentul Militar al Capitalei a efectuat ulterior atribuirea cazare;
– cu referire la cuantumul chiriei, în premisa că cesiunea locuinței ASI are loc prin stipularea unui act de concesiune și este supusă plății unei taxe lunare (și nu a unei chirii), se precizează că medicul Trenta a platit o chirie lunara de 141,76 euro, cu respectarea legislatiei in vigoare in materie (art. 336, alin. 1, din decretul Presedintelui Republicii din 15 martie 2010, nr. 90) care prevede ca „Cazarea ASI este acordată la plată, a cărei sumă lunară se calculează prin înmulțirea valorii metrului pătrat de suprafață, egală cu 1,60 euro cu suprafața convențională a locuinței (până la maximum 120 metri pătrați) și cu coeficienții referitoare la nivelul pardoselii, vechimea și starea de conservare și întreținere”. Mai mult, a plătit o taxă lunară de 173,19 euro pentru utilizarea mobilierului deja prezent în cazare.
Aceleași sume, în urma noii concesiuni, sunt plătite de maiorul Passarelli;
– unitatea de cazare (al cărei cod de identificare este nr. ERM0088) are o suprafață totală de 231,9 metri pătrați;
– cu referire la împrejurarea „dacă fostul ministru și maiorul Passarelli sunt proprietari de locuințe în orașul Roma”, din acte reiese că părțile interesate, în raionul locativ al Romei (adică Roma și zonele învecinate), au dreptul de proprietate asupra unui imobil;
– în ceea ce privește eliberarea imobilului, se precizează că în data de 19 noiembrie 2019 maiorul Passarelli și-a comunicat oficial dorința de eliberare a locuinței, odată cu finalizarea sarcinilor legate de transportul mobilierului și bunurilor de uz casnic și încetarea utilităților.
Mai mult, documentul Statului Major al Armatei raportează că:
– în legătură cu întrebarea „care alți ofițeri aparținând Forțelor Armate au solicitat pentru aceeași cazare”, cererile de cazare ASI nu sunt prezentate cu referire la o anumită cazare, ci mai degrabă vizează atribuirea unei unități locative de tipul în cauză situat în cartierul locativ relevant;
– având în vedere împrejurarea „dacă există clasamente și care este consistența acestora în ceea ce privește serviciile de cazare din Roma și alte orașe”, fără a aduce atingere celor deja evidențiate cu privire la dispozițiile în acest sens la articolul 323 din decretul președintelui Republica 15 martie 2010, nr. 90, se știe că, în ceea ce privește personalul care deservește la organizația centrală (adică aflat în responsabilitatea Marelui Stat Major al Armatei), în ultimii ani au fost întotdeauna satisfăcute cererile de cazare ASI (a benzii I, II și 2). ;
– în ceea ce privește gestionarea cererilor primite de la organismele periferice atât din Roma, cât și din restul Italiei (și, prin urmare, nu pot fi atribuite cazului de cazare atribuit maiorului Passarelli, gestionat direct la nivel central, după caz), documentația menționată anterior subliniază că situația, la nivel național, față de 55 de cereri primite pentru cazare ASI, prevede disponibilitatea a 146 de locuri de cazare ASI/AST.
De precizat, de altfel, că legislația de referință (articolul 316 din decretul prezidențial nr. 90 din 2010 menționat anterior) prevede ca, odată ce solicitările de cazare ASI au fost satisfăcute, cazarea rămasă trebuie alocată locuințelor AST (serviciu temporar). cazare pentru familii de militari) pentru care sunt obligatorii clasamente specifice.