Editorial
Ne aflăm la etapa finală a negocierilor la Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice, Cop28, care a început pe 30 noiembrie la Dubai, Emiratele Arabe Unite și cu un termen limită stabilit pentru 12 decembrie. Cele 197 de părți, inclusiv Uniunea Europeană, se confruntă cu provocările finale pentru a ajunge la un text final care să adune consens unanim.
Sarcina este însă dificilă pentru miniștri și delegați, cu poziții conflictuale asupra unor chestiuni cruciale precum cea a Arabiei Saudite și Irakului, membri ai OPEC, care și-au exprimat deschis divergențele cu privire la abandonarea combustibililor fosili, marcând astfel un punct cheie al Conferință care dorește însă să respecte obiectivul Acordului de la Paris din 2015, adică să limiteze creșterea medie a temperaturii la 1,5 grade până în 2100 față de nivelurile preindustriale.
Tema combustibililor fosili reprezintă punctul de sprijin al acordului, iar includerea lui în document ar fi un eveniment istoric. Ieșirea treptată din producția de cărbune, petrol și gaze este văzută ca o cale esențială de către oamenii de știință, care atribuie responsabilitatea pentru încălzirea globală și pentru evenimentele meteorologice extreme care rezultă, care afectează multe părți ale lumii, combustibililor fosili generați de activitatea umană, în special impact asupra insulelor mici care riscă să dispară.
În timp ce așteptăm un nou proiect care să cuprindă formulările potrivite privind hidrocarburile, capabile să obțină consensul părților, timpul se scurge. COP și-a respectat rar termenele, dar președintele COP28, Sultanul Al Jaber, fostul CEO al companiei petroliere de stat din Emiratele Arabe Unite și șeful unei companii de energie regenerabilă, a îndemnat țările să termine lucrările până mâine. El a subliniat în repetate rânduri necesitatea unui „acord istoric”, declarând că eșecul nu este o opțiune.
Perspective ISPI
Țările din Golf, conduse de Arabia Saudită, plănuiesc să-și mărească capacitatea de extracție și rafinare a țițeiului în următorul deceniu cu aproximativ o zecime. Așa cum celelalte blocuri, Europa în frunte, dar și Statele Unite și China, promit să încetinească și apoi să își reducă investițiile în sector. Scopul este de a-și exploata pe deplin rezervele de petrol - mai mult de jumătate din resursele globale - până când țițeiul va avea o piață și va fi înlocuit treptat. Lsau Qatar face același lucru cu gazul natural, creșterea capacității de lichefiere și export cu peste 60% până în 2027. Strategia pare clară: tarif numerar în pe hidrocarburi, atâta timp cât durează, și astfel să-și finanțeze drumul către tranziția energetică și economică între timp, care intenționează să le facă independente de veniturile din combustibili fosili. Această logică include investițiile enorme în tehnologie, servicii, turism și, în sfârșit, în fotbal.
Noua piata de hidrocarburi
Acesta este motivul pentru care statele care eșuează - sau au intenția - să se elibereze de dependența de petrol și gaze s-ar găsi pe o piață de hidrocarburi și mai oligopolistă decât este în prezent. Conform previziunilor Agenției Internaționale pentru Energie în cel mai optimist scenariu – cel necesar pentru a ne conduce la zero emisii nete până în 2050 – Orientul Mijlociu va trece de la producerea de 25% din petrol și gaze la nivel global astăzi la 40% în 2050, deși evident la volume mai mici. Privind cifrele referitoare la exporturi, procentele sunt și mai alarmante: cota de piață a țărilor din Golf și a Iranului este de așteptat să crească la 65% până la jumătatea secolului. Potrivit agenției, cei care vor plăti prețul în special vor fi țările cele mai fragile și mai puțin echipate pentru tranziția energetică. Dacă Europa este trimisă - nu suficient, dar mai repede decât altele - către un viitor regenerabil, iar Statele Unite au petrol și gaze acasă, vor fi mai presus de toate țările emergente din Asia Pacifică care vor deveni din ce în ce mai dependente de exporturile din Orientul Mijlociu. Și deci din riscurile geopolitice care caracterizează acea regiune și care astăzi par evidente ochilor noștri, așa cum sa întâmplat deja de nenumărate ori începând cu 1973.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!