Mă inspiră discursul interesant din 27 septembrie a ambasadorului Statelor Unite în Italia, ES Lewis Eisenberg, care a dorit să facă un bilanț al NATO și al relației dintre SUA și Italia în sectorul apărării. Aș dori să adaug doar câteva reflecții suplimentare la imaginea dumneavoastră exhaustivă și absolut împărtășită a situației.”. Așa începe ministrul italian al apărării Lorenzo Guerini într-un articol scris de el în Messaggero.
NATO, subliniază ministrul, reprezintă pilonul securității noastre colective, iar relația transatlantică își menține rolul esențial. Munca noastră convinsă de a consolida Apărarea Europeană trebuie citită tocmai în acest sens. Dobândirea de capacități europene tot mai mari merge în direcția consolidării pilonului european al Alianței Atlantice, pentru o Europă capabilă să contribuie din ce în ce mai eficient nu numai la securitatea continentului, ci și capabilă să intervină la nivel global.
Împreună cu colegii mei francezi, spanioli și germani, am avut ocazia să reiterez acest lucru într-o scrisoare adresată în luna mai a anului trecut miniștrilor apărării din UE și Înaltului Reprezentant Borrell. Împreună am trasat liniile pentru o dezvoltare deplină și eficientă a Apărării Europene, primind interes și aplauze, dar a fost un element pe care eu personal mi-l doream cu tărie, reiterând rolul de deplină complementaritate cu NATO și indisolubilitatea relației transatlantice.
O relație semnificativă pentru Italia, continuă Guarini, și în lumina relației noastre privilegiate cu Statele Unite. Aliat istoric căruia trebuie să-i recunoaștem sprijinul deplin și convins în sprijinul acțiunii noastre în cadrul NATO. Italia câștigă tot mai multă atenție în Alianță - care a primit imediat reactivitatea Statelor Unite - în înțelegerea necesității de a privi și alte scenarii decât Flancul Estic.
Scenarii mai complexe și diferențiate, ale căror situații de criză reverberează inevitabil asupra Mediteranei, asupra Europei și deci asupra NATO, care, după părerea mea, trebuie să fie o Alianță cu adevărat la 360 de grade.
Mă refer la așa-numitul Flanc de Sud, care primește acum proeminența meritată: în esență acea Mediterană Lată, focar de multe crize, care vede instrumentul militar italian angajat în numeroase operațiuni și misiuni, în care, după SUA, suntem printre cei mai mari contributori.
Ambasadorul Eisenberg și-a amintit atunci pe bună dreptate Centrul pentru Sud de la Comandamentul NATO din Napoli. Acesta este un excelent punct de plecare, foarte dorit de noi în Italia, și ca element simbolic al acestei atenții reînnoite față de granița de sud a Alianței, rezultat al impulsului italian.
Acum trebuie să urmărim funcționarea sa deplină și să-l folosim ca instrument pentru înțelegerea și anticiparea strategică a dinamicii complexe care îmbrățișează Africa de Nord, Sahel și Orientul Mijlociu. Știm, în acest sens, că putem conta din nou pe SUA, datorită convergenței puternice de opinii pe care o împărtășim cu privire la provocările viitoare, care se bazează pe relația bilaterală istorică și puternică care ne unește.
Italia dorește să fie în continuare aliatul de referință pentru cadranul mediteranean, dar se uită la colaborarea cu Statele Unite într-un mod mai larg. Alianța noastră depășește faptul cu siguranță deloc neglijabil că găzduim aproximativ 30000 de militari americani și familiile acestora în țara noastră.
Că operăm cot la cot în cele mai importante teatre operaționale, din Afganistan până în Irak, din Kosovo până în Mediterana Central-Estică, din Oceanul Indian până în Golful Guineei. Că ne bucurăm de o relație de colaborare industrială pe deplin reciprocă, care vede principalele noastre companii din sectorul Apărării activând pe piața americană considerând-o o piață internă.
Mă gândesc aici la Fincantieri cu recenta comandă de construcție de noi fregate pentru Marina SUA, dar și la Beretta, la Leonardo cu furnizarea de elicoptere, precum și la programul F35 care vede implicarea și a numeroase IMM-uri care au și-au deschis propriile filiale în Statele Unite.
Această relație importantă și calificativă și-a găsit recent și un tratament mai structurat, prin instituirea unui mecanism de consultări reciproce care ia denumirea de „Dialog strategic„. Aceasta implică întâlniri frecvente în formatul Foreign + Defense, în vederea cimentării și adaptării Alianței noastre istorice ca răspuns la provocările emergente. În ceea ce privește Dicasterul meu, acest dialog sa dovedit imediat a fi extrem de eficient, atât pentru identificarea unor noi oportunități de colaborare la nivel bilateral, cât și pentru definirea unor poziții comune în contextul participării comune la NATO.
De fapt, a noastră este, după cum a spus bine ambasadorul Eisenberg, o Alianță bazată pe o identitate culturală, pe valori comune precum democrația, protecția libertăților individuale, drepturile omului și statul de drept.
Pe o prietenie sinceră, care a văzut Forțele Armate Americane printre primii contributori de ajutor în cel mai critic moment al crizei pandemice de Covid 19. Puncte tari pe care ne bazăm, fără nicio soluție de continuitate, colaborarea noastră, atât pe un ch3 strict bilateral. în contextul mai larg al Alianței Atlantice, în care vom continua să investim cu convingere, să îi întărim capacitatea și să garantăm securitatea membrilor săi.