Italia a jucat un rol crucial în relansarea apărării Europei și joacă un rol la fel de important în cooperarea NATO-UE prin așa-numitul „nod sudic” al Alianței inaugurat la Napoli. Provocarea acum este reprezentată de oportunitățile oferite industriei de Fondul European de Apărare și de creșterea cheltuielilor militare de a se apropia de pragul de 2% din produsul intern brut.
Acesta este ceea ce reiese din conferința promovată de delegația Italiei la Adunarea Parlamentară a NATO (APCE) și de Institutul pentru Afaceri Internaționale (IAI) în sala capitulară a mănăstirii mănăstirii Santa Maria sopra Minerva din Roma. Un eveniment mai oportun ca niciodată și care a avut loc concomitent cu întâlnirea miniștrilor de externe ai NATO de la Bruxelles. În ceea ce privește apărarea europeană comună, după semnarea Cooperării Structurate Permanente (PESCO), „există pași importanți înainte. Acestea sunt grupuri de lucru diferite pentru că, pe lângă Pesco, există proiecte industriale și proiecte care vizează și capacități operaționale.
Opinia experților din lumea politică, militară și industrială
Ministrul Apărării, Roberta Pinotti. „Atenția, în ceea ce privește cooperarea în apărare, se îndreaptă acum către Consiliul European din decembrie cu șefii de guvern: „La acea întâlnire – a explicat Pinotti – decizia va fi oficializată și, cred, relansată pentru viitor”. În discursul său la conferință, ministrul l-a pus sub semnul întrebării pe generalul Claudio Graziano, șeful de stat major al apărării, numit recent președinte al Comitetului Militar al Uniunii Europene. „Faptul că generalul Graziano a fost ales cu un consens foarte larg, neobișnuit la un vot de acest tip, în Europa este foarte semnificativ. Cred că acesta va deveni un punct de referință fundamental”.
Șeful Statului Major al Apărării, generalul Claudio Graziano, la rândul său, a subliniat că este necesară „depășirea egoismului național” pentru a crea o „capacitate europeană de comandă și control” care să poată funcționa, pe cât posibil, „în sinergie cu NATO”.
În acest context, proiectul „hub pentru Mediterana” reprezintă un „element practic de mare importanță” pentru a reuni inițiativele europene și ale NATO „sub o singură umbrelă”, câștigând în termeni „economici și de eficacitate”, a spus generalul. „Asistăm atât la dificultăți interne, cât și externe în utilizarea NATO în anumite zone”, a spus șeful Statului Major al Apărării, amintind cum, de exemplu, misiunea din Irak este condusă de o „coaliție a celor voiți” și nu de „ Alianța Atlantică.
În acest context esențial, a adăugat Graziano, „consolidarea capacității” înțeleasă ca „pregătirea forțelor operaționale” pentru stabilizarea țărilor aflate în criză precum Tunisia și Libia.
Dar procesul de generare a forțelor NATO „necesită timpi prelungi de planificare și dezvoltare”, în timp ce mecanismul european este capabil să se miște „mai rapid”, a adăugat Graziano. Un alt subiect pus de șeful Statului Major al Apărării – dar nu numai – este ieșirea Regatului Unit din UE. Brexitul „deschide noi întrebări” de exemplu cu privire la conducerea misiunii europene din Bosnia (Althea) sub conducerea NATO.
„Acest lucru va duce la negocieri lungi, dar nu este atât de sigur că Regatul Unit va ieși din operațiunile europene și că nu va exista niciun acord”, a concluzionat el.
Generalul Forțelor Aeriene Carlo Magrassi, secretar general al Apărării:”Italia trebuie să „creeze un sistem” în fața provocărilor și oportunităților proiectului comun european de apărare și a apropierii dintre Alianța Atlantică și Uniunea Europeană, altfel riscând să devină „țara cuceririi” de către țările străine.
Fragmentarea nu ne ajută. Cartea Albă a Apărării este o încercare de a defragmenta și de a crea eficiență, un document care va rămâne relevant pentru mult timp”, a spus el.
„Leonardo are nevoie de un mare proiect de federație, dar țara trebuie să-l înceapă. Nu este adevărat că nu avem resurse. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Trebuie să adoptăm o atitudine pe modelul Comisiei Europene, care investește 1 și are un randament de 10”, a spus Magrassi.
„Trebuie să oferim industriilor noastre proiecte importante astăzi, altfel alte țări ne vor vedea ca pe un tărâm al cuceririi”, a continuat secretarul general.
Secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale, Elisabetta Belloni, a subliniat că Italia a muncit din greu pentru a încuraja o „întorsătură NATO către sud” și pentru a adopta o abordare „pragmatică” a problemei apărării europene comune. „Au fost făcuți câțiva pași înainte”, a spus Belloni, cu privire la noile provocări neconvenționale și asimetrice care vin în principal din Marea Mediterană. Cu toate acestea, a adăugat secretarul general, încă rămâne rezistență în această problemă.
„UE trebuie să privească mai spre sud de-a lungul rutei mediteraneene-africa: aici este în joc viitorul și securitatea sa”, a spus Belloni, subliniind modul în care summitul dintre Uniunea Africană și Uniunea Europeană a avut loc la Abidjan, pe Costa ' Ivorio, a „subliniat ce este în joc.
Al doilea Giuseppe Bono, CEO al Fincantieri, distincția rolurilor dintre industrie și Forțele Armate a fost în detrimentul celor din urmă. „Suntem cu toții convinși că ne-am cheltuit bine resursele în ultimii ani? Că am făcut alegerile corecte. Dacă s-ar fi făcut niște alegeri strategice, am fi asigurat Europa până acum”, a spus Bono, invitându-ne să reflectăm asupra „viitorului”: „Apărarea comună – a subliniat el – va însemna că Europa trebuie să facă alegeri”, în primul rând. fie că trebuie să fie o putere globală, intervenționistă sau o putere cu funcții de descurajare. Potrivit CEO-ului Fincantieri, de fapt, este necesar să abordăm această problemă: „Nu o discutăm și apoi o scoatem pe țara care nu înțelege. Am adoptat legea navală – exemplul pe care îl dă Bono – cu consensul tuturor partidelor politice pentru că am explicat că a servit țara”. Prin urmare, CEO-ul Fincantieri a subliniat necesitatea unui salt în calitatea culturală. Nu fără a sublinia modul în care „Italia a abdicat având o industrie de apărare autonomă”.
Tocmai în ceea ce privește țara, Bono s-a întrebat ce rol va avea. După ce a explicat că „în lume cele mai importante programe sunt doar cele navale, programe în valoare de miliarde și miliarde de euro, și nu cele 4 miliarde ale legii navale, dar în același timp în lume este un boom al navelor de croazieră ( navele se încarcă în schimb sunt încă)”, insistă și pe perspectivele și prioritățile industriale: „Industria face produse. Ne dorim resurse pentru a le putea face pentru că experimentarea trebuie făcută pe produse.
Giovanni Soccodato, șef de strategie, fuziuni și achiziții la Leonardo, a salutat faptul că „în sfârșit” a fost începută o cale de cooperare structurată permanentă la nivel european (Pesco), dar adevărata problemă se referă la calendar: evoluția tehnologic-industrială este atât de rapidă încât calea consolidării europene riscă să nu fie adecvată. . „Trebuie să creăm o capacitate industrială în Europa capabilă să concureze în condiții egale și să câștige pe piețele internaționale”, a spus Soccodato, deschizând, de asemenea, posibilitatea de a depune cereri comune cu partenerii americani „pe baza unei relații echilibrate și echilibrate”. Italia, la rândul ei, trebuie să joace un rol puternic „ca țară și ca industrie” la nivel european, iar în acest context recenta numire a șefului Statului Major al Apărării, Claudio Graziano, în funcția de președinte al Comitetului Militar al 'UE. „Trebuie să ne întărim aici acasă pentru a ne aduce abilitățile în Europa”, a adăugat executivul Leonardo.
Din acest punct de vedere este important să „punem resurse adecvate” pornind de la sectorul adesea uitat de cercetare și dezvoltare, a spus el. Guido Crosetto, președintele Federației Companiilor Italiene pentru Aerospațiu, Apărare și Securitate (Aiad). Despre apărarea comună europeană discuția evoluează, „dialogul este deschis dar în fiecare zi asistăm la o ciocnire între națiuni pentru că unele, Franța și Germania, au un obiectiv specific, în timp ce celelalte se luptă. Încercarea noastră este să creăm un spațiu pentru industria italiană, pentru a putea contura o prezență semnificativă a țării noastre”.
Crosetto a adăugat apoi: „Aceasta este o bătălie foarte grea. O putem face – a remarcat el – doar dacă ne coordonăm împreună ca sistem de țară, făcând alianțe cu restul țărilor Europei pentru a nu fi măturați”. În cele din urmă, pe frontul cooperării NATO-UE, numărul unu al IAAD a definit-o drept „necesar”: „Nimeni nu poate crede că odată cu creșterea Europei NATO va fi demontată.
În schimb, trebuie să existe creștere și integrare contextuală. De fapt, nu cred – a concluzionat el – că este convenabil nici Italiei, nici UE să se angajeze pe calea detașării.
Andrea Manciulli, președintele delegației italiene la Adunarea Parlamentară a NATO. Răspunzând la o întrebare privind necesitatea unei cooperări strânse între Alianța Atlantică și Uniunea Europeană, Manciulli a observat: „Timpul ne va obliga să o facem. Înainte de a fi forțați de neprevăzute, este întotdeauna mai bine să acționăm pe baza voinței noastre precise.”
Deputatul a adăugat: „Mai mult, este clar că nicio țară europeană nu poate face față singură provocărilor cu care ne confruntăm. Așa cum este la fel de evidentă o altă temă, și anume relansarea spiritului Occidentului”.
Pentru Nicola Latorre, președintele Comisiei de Apărare a Palazzo Madama, rolul Italiei este în primul rând „acela de a ști să îmbine interesul național cu dimensiunea supranațională” în cadrul căruia se află proiectul de cooperare NATO-UE. „Aceasta este marea provocare într-un moment în care multilateralismul este expus unei continuări dificile”.
Latorre nu face din asta o problemă de resurse, un front care nu vede Italia ca fiind foarte competitivă în comparație cu alte țări din UE. Despre cooperarea NATO-UE, însă, președintele Comisiei de Apărare a Senatului a declarat: „Sunt toate condițiile pentru ca această relație să se dezvolte cu sprijinul reciproc al ambilor protagoniști. Este un proces care a început și care, firesc, presupune o inițiativă mai concretă și mai hotărâtă în direcția construirii unui sistem european de apărare”.
Înainte de a adăuga: „Primele mișcări, cu strategia globală și cu definirea acordului Pesco, care va fi confirmat pe 11 decembrie de Consiliul European, sunt pași importanți înainte la care trebuie să adăugăm o definiție mai clară și mai clară a unui strategie.
Alli, președintele Adunării Parlamentare a NATO: „proiectul sistemului comun integrat de apărare la nivel european este „principalul cale de a ajunge în Europa politică”. „Partajarea cheltuielilor presupune ca țările europene, nu doar NATO, să cheltuiască mai mult, ci și să cheltuiască mai bine. Ideea unei apărări europene comune poate aduce o contribuție.
A fost o mare intuiție, din păcate nerealizată, a lui Alcide De Gasperi și ar putea fi principalul drum de a ajunge în Europa politică. Suntem încă departe de asta, dar suntem pe drumul cel bun”, a spus din nou Alli. „UE așteaptă provocări interne importante, precum uniunea politică și provocarea migratorie, dar și pe frontul extern în comparație cu marile blocuri: China, India, schimbarea radicală în politica externă a SUA. Într-un context atât de complex, problema securității capătă o importanță primordială și în percepția cetățenilor”, a explicat Alli.
Apărarea și securitatea sunt două capitole decisive ale agendei noastre, „bunurile comune primare”. Și din această conștientizare ar trebui să apară resurse și politici în consecință. Trebuie să spargem scurtcircuitul care menține securitatea, și deci pacea, separată de cheltuielile militare, care rămâne un subiect greu de susținut, cu atât mai mult în timpul unei campanii electorale.
Și totuși, acesta este primul pariu care trebuie făcut”.
Acesta este însă ceea ce a spus el Francesco Saverio Garofani, președintele Comisiei de Apărare a Camerei. Garofani a mai subliniat necesitatea recalibrării relației „dintre industria de apărare și Forțele Armate”: „Această relație - subliniază deputatul PD - era dezechilibrată, mai funcțională față de ceea ce avea nevoie de prima decât de ceea ce avea nevoie de cea din urmă. Trebuie să reechilibram această relație, având în vedere că industria italiană este importantă pentru cifra de afaceri și investițiile în cercetare, dar aceasta este doar o parte a raționamentului”. Numărul unu al Comisiei de Apărare de la Montecitorio, în timpul analizei sale, subliniază și modul în care problema apărării europene a devenit „deseori o mantră, chiar și în discuția politică, nu lipsită de ambiguitate. Uneori, această problemă este abordată ca o cale de evacuare, o alternativă la asumarea responsabilității, o încercare de a delega altora ceea ce nu putem face. Eu cred – precizează el – că nu am reușit, în ciuda perioadei pe care o trăim, să facem opiniei publice să înțeleagă că producerea siguranței este o prioritate”.
Pentru Fabrizio Cicchitto, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei, fundalul pe care s-au bazat atât NATO, cât și Uniunea Europeană este „rolul de mediere și stabilizare a lumii pe care îl joacă Statele Unite, aflată astăzi în criză. Și asta ar putea, folosesc expresia ipotetică, să determine un rol pentru Europa”. Cicchitto, așadar, în analiza sa a creat o imagine a realităților externe, pornind de la China cu „imperialismul său economic, dar și politic”, trecând prin Rusia și Iran și se concentrează pe greșelile Statelor Unite de la Bush junior la Obama, în Irak și respectiv Siria. Erorile sistemice care, potrivit deputatului de Alternativa Populară, nu eliminaseră „dimensiunea multipolară a Statelor Unite. Astăzi, cu Trump, criza se referă și la această dimensiune. Trump joacă un joc politic tragic cu Israelul, punând sub semnul întrebării un punct de echilibru „Ierusalimul însuși”. Pentru președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei, așadar, „într-o situație de criză profundă a comportamentului american, astăzi Europa își propune să acopere parțial aceste dezechilibre, cu o dimensiune care ar trebui să privească apărarea”. Problema, potrivit lui Cicchitto, este însă dacă NATO, atât cu privire la Europa de Nord, cât și la Marea Mediterană, va putea într-adevăr să restabilize firele, legăturile establishment-ului american, „nu gândim în termeni de ajustări. ”. Iată de ce, pentru președintele Comisiei de Afaceri Externe, afirmă că este necesar să ajungem la fundul acestor probleme, „relațiile dintre NATO și Uniunea Europeană trebuie măsurate în raport cu cadrul geopolitic de astăzi.
sursa: Nova