(de Pasquale Preziosa - președintele Observatorului securității - EURISPES) În general, Costurile proiectului de război au estimat 241 de oameni care au murit ca urmare a războiului din Afganistan. Dintre aceștia, peste 2.400 de membri ai forțelor armate americane și cel puțin 71 de civili, precum și 78.000 de soldați și polițiști afgani și 84 de luptători din grupuri de insurgenți.
Conform prevederilorUNICEF, 3 milioane și 700 de mii sunt numărul copiilor din Afganistan care nu merg la școală, dintre care 60% sunt fete.
Numere care, desigur, elimină decesele cauzate de boli, malnutriție, blocarea accesului la apă și infrastructură și toate celelalte consecințe indirecte ale războiului în sine.
Și acum, după ce trupele coaliției internaționale, după douăzeci de ani, s-au retras din Afganistan, talibanii recâștigă controlul asupra mai multor teritorii, drepturile civile câștigate sunt în pericol și țara este un butoi cu pulbere. Este povestea unui eșec semnat în mare parte și de Europa.
Ce s-a întâmplat cu acel important proiect european de apărare? De ce este esențial să se stabilească un instrument european de apărare? Ce formă poate lua?
În acest sens, după cum sa menționat într-un interviu acordat Ziarul, acum sau niciodată nu avem nevoie de un pilon european de apărare.
De ce avem nevoie de un pilon european de apărare?
Președintele Republicii Sergio Mattarella el a intervenit de mai multe ori, declarând nevoia puternică de a oferi protecție Europei cu propriul său stâlp defensiv, tot în vederea consolidării relațiilor transatlantice.
Alegerile americane din perioada postbelică au fost puternic influențate de doctrina Monroe (izolaționismul SUA). Dezechilibrul rezultat în ordinea internațională a fost cauza fundamentală a celui de-al doilea război mondial.
Dificultățile Statelor Unite de astăzi pentru a garanta ordinea internațională au devenit nesustenabile pentru o singură țară, chiar dacă țara respectivă este prima putere mondială.
Acest dezechilibru ar putea fi echilibrat de asumarea responsabilității de către Europa, care a devenit una dintre primele puteri comerciale din lume, dar nu este încă un jucător complet pe arena internațională. Dacă se întâmplă acest lucru, o ordine multipolară se poate dezvolta mai ușor pașnic la nivel mondial.
Care sunt scenariile strategice care pot fi avute în vedere?
Dacă ceea ce ipotezele nu se concretizează, adică refuzul Europei de a-și asuma responsabilități corespunzătoare potențialului său și un nou izolaționism american, acestea ar putea constitui cei mai gravi factori de criză din ordinea internațională. Dacă, pe de altă parte, Europa și-ar asuma responsabilitățile, SUA ar avea ocazia să relanseze rolul constructiv (Roosevelt) jucat după cel de-al doilea război mondial și, din păcate, pierdut, după prăbușirea Zidului Berlinului de câțiva ani.
Cum se încadrează NATO în aceste scenarii?
În primul scenariu ipotezat, Alianța NATO, arhitect al securității europene în ultimii șaptezeci de ani, va intra într-o criză severă cu efecte foarte grave asupra posibilității de a evita conflictele din Europa. În al doilea scenariu, NATO poate fi consolidat pe baza unui parteneriat egal între Statele Unite și Europa. Solidaritatea dintre SUA și Europa pe baza unui parteneriat egal va putea facilita inserarea pașnică a noilor puteri în guvernarea mondială, făcând aspirațiile hegemonice învechite. Acest lucru subliniază că alegerile posibile și necesare astăzi sunt capabile să determine nu numai viitorul apărării Europei, ci și echilibrul dintre riscurile războiului și posibilitățile de pace la nivel mondial.
Ce formă poate lua apărarea europeană?
Este necesar să se studieze modele de implementare care au dat deja rezultate pozitive în trecut. Experiența SUA ne învață că apărarea poate fi organizată în diferite moduri. Cel implementat în SUA a văzut nașterea unui model dual al Forțelor Armate: autoritățile centrale dețineau forțele de intervenție în caz de urgență, în timp ce statele membre erau responsabile de organizarea forțelor teritoriale.
Condițiile care prevalează astăzi în Europa sunt similare cu cele din SUA în primele zile. Înființarea, prin reorganizarea forțelor europene NATO, a unui mic pilon european de apărare în cadrul NATO (fără a fi nevoie de noi forțe), ar fi primul pas în construirea apărării europene însoțit de extinderea structurilor de comandă și control la Bruxelles. Spiritul constructiv trebuie să fie cel sugerat de Monnet pentru o cooperare consolidată care a permis crearea CECO mai întâi și apoi a Uniunii Europene.
Ori acum sau niciodată!
Abonați-vă la buletinul informativ PRP Channel!