Statele Unite se uită din ce în ce mai mult către Africa după decenii de neglijare. Joe Biden, urmărind, de asemenea, obiectivele expansioniste aclamate ale Chinei și Rusiei, a decis recent să concentreze toate eforturile diplomatice pentru a aduce acul influenței regionale înapoi în partea americană.
(de Massimiliano D'Elia) Documentul „Strategia SUA față de Africa subsaharianăpublicat în august anul trecut, plasează în mod clar China drept principalul său rival global de influență în secolul 21. Dar aceasta este o viziune limitată care ignoră puterea continentului întunecat și potențialul economic vast. Până în 2050, Africa va găzdui un sfert din populația lumii, dintre care jumătate va avea sub 25 de ani. Africa este deja cea mai mare zonă geografică de liber schimb din lume și se preconizează că produsul său intern brut va ajunge din urmă 29 trilioane de dolari până în 2050.
Secretarul de stat al SUA, Antony clipeste a fost de două ori în Africa, în august trecut, traversând Republica Democrată Congo și Rwanda, lansându-se oficial în Africa de Sud restabilirea relaţiilor dintre cele două guverne. Alarma a fost trasă și de diplomații americani de reticența unor state africane (26 din 54) de a vota cu Occidentul în condamnarea invaziei ruse a Ucrainei.
fricile americane
De la începutul secolului China a crescut de la un jucător marginal la un investitor major și partener comercial pentru multe țări, din Angola până în Etiopia. O mare parte din infrastructura care a apărut de-a lungul continentului a fost construită de companii chineze.
La China de aceea a ales o altă strategie cu impact imediat, construind palate prezidențiale somptuoase, clădiri ale parlamentului, stadioane de fotbal, academii militare, linii de cale ferată și centre de convenții pe tot continentul. ScaunulUniunea Africană în Addis Abeba a fost construit de China. Luna trecută, un nou sediu central de 32 de milioane de dolari a fost construit în China pentruECOWAS, Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest, în capitala nigeriană Abuja.
În trecutul recent Rusia a implementat o politică diferită, gestionând vânzarea de arme și trimițând i mercenari Wagner în Mali și în Republica Centrafricană pentru a sprijini dictaturile locale în schimbul privilegiilor în extracția minelor de aur și diamante. Potrivit surselor de informații, există însă și interesul Rusiei de a-și spori influența regională pentru a destabiliza Occidentul prin deschiderea și închiderea robinetelor asupra fluxurilor migratorii.
De asemenea Turcia India ed Emiratele Arabe Unite ei construiesc moschei, spitale și porturi.
Dezbaterea internă din Africa este foarte aprinsă cu privire la ajutorul din străinătate. Mulți critică structurile, numindu-le „diplomație de palat”, chiar dacă pe termen mediu-lung ar putea în continuare să favorizeze relațiile dintre guverne.
Summitul de la Washington
Diferiții președinți americani care au urmat au făcut multe promisiuni, dar au făcut, foarte puține. George W. Tufiş a făcut trei călătorii în Africa coordonând un plan de urgență pentru combaterea răspândirii SIDA. Președinte Obama a călătorit de patru ori pe continentul african și a luat ceea ce s-a dovedit a fi o inițiativă dezamăgitoare (îmbunătățirea nevoilor energetice ale Africii. Donald Trump nu a călătorit niciodată în Africa numind țările africane „proști”.
Președintele american Joe Biden în cadrul summitului de la Washington de la sfârșitul lunii decembrie, cu marile autorități africane, el a vorbit pentru prima dată despre necesitatea dezvoltării unui parteneriat credibil între cele două țări, pentru că „Statele Unite sunt cu Africa„. Promisiunea este a Angajament de 55 de miliarde de dolari în următorii trei ani, un anunţ care nu a încins, însă, atât de mult spiritele pentru un continent de 1,4 miliarde de locuitori, răspândit în 54 de ţări.
După cum scrie WP „în mod paradoxal, s-ar putea să fi fost un lucru bun că Biden nu a oferit noi inițiative emblematice„. Preferința aparentă a președintelui pentru inițiative la scară mică reflectă situația politică internă a Americii. O promisiune de bani importanți nu ar fi fost credibilă în acest moment deoarece camera superioară va fi în curând controlată de republicani care nu oferă garanții în ceea ce privește aprobările de buget suplimentar semnificativ în favoarea inițiativelor din străinătate. În ultimele luni, unele margini de senatori republicani au obstrucționat vehement ajutorul (finanțare și arme) pentru cauza ucraineană.
Un alt motiv care l-a împiedicat pe Biden să demonstreze o mai mare generozitate este că alte programe semnificative sunt deja în desfășurare. Printre acestea se numărăCreșterea africană și Actul de oportunitate, semnat de președintele Bill Clinton în 2000, care trebuia să schimbe interesele SUA către creștere și comerț.
Dincolo de proclamații (vom vedea dacă vorbele lui Biden vor avea o continuare) diferitele administrații americane care s-au succedat, pentru a garanta o anumită formă de stabilitate, au închis adesea ochii la tendințele autocratice ale unor state africane în care au au comis, în lumina zilei, încălcări sistematice ale drepturilor omului și genocide odioase.
SUA se concentrează pe democrație și modernizare
Statele Unite, pe de altă parte, își propun să ajute Africa într-un nou proces de modernizare pentru a aborda problemele vechi ale securității alimentare și a sănătății. Biden, în discursul său adresat liderilor africani, a subliniat sprijin deplin pentru democrație, respectul pentru statul de drept, angajamentul față de drepturile omului. Un exemplu tangibil, bineînțeles acceptabil pentru americani, au fost alegerile prezidențiale pașnice din Kenya, care au văzut William Ruto să jure în primul său mandat. Acestea s-au întâmplat datorită utilizării noilor sisteme biometrice de înregistrare a voturilor, scanărilor electronice și transferului imediat al rezultatelor către centrele naționale de numărare. Acest lucru a permis mai puțin spațiu pentru suspiciuni și erori în timpul procesului de vot. Kenya are o comisie electorală independentă și o Curte Supremă.
Printre liderii prezenți la Washington s-au numărat președinții Paul Kagame, Paul Biya, Yoweri Museveni și alții care au fost acuzați că au ajuns la putere prin alegeri dubioase. Excluderea lor de la unele dintre evenimentele de nivel superior cu demnitarii de la Washington a fost un semnal puternic că relațiile vor exista doar cu cei care au fost aleși democratic.
Imensele resurse africane
Singurul lucru sigur despre Africa sunt resursele sale naturale extraordinare care includ petrol, aur, uraniu, diamante, pământuri rare și coltan, materiale foarte utile pentru construirea de produse high-tech. Coltan se ascunde în telefonul nostru mobil, în computerul nostru, dar și în materiale chirurgicale, celule fotovoltaice, camere foto, airbag-uri și fibre optice. Trei sferturi din minele de aur din lume sunt situate pe acest continent. Mai mult de jumătate din mangan, cromit și cobalt sunt extrase în Africa, precum și o treime din uraniu și fosfați radioactivi, pe lângă rezervele mari de hidrocarburi existente și neexplorate.
În Africa, resursele naturale sunt enorme și singure ar putea constitui o mare bogăție pentru națiunile africane, cu beneficii imense pentru mulți cetățeni care lucrează din greu în mine. În Congo, bărbații, femeile și copiii lucrează neobosit pentru a extrage coltanul și cobaltul din măruntaiele pământului, necesare pentru a construi bateriile mașinilor noastre electrice.
80% din aceste resurse extrase sunt apoi exportate pe alte continente pentru prelucrare ulterioară, dispersând astfel noi oportunități de încurajare a muncii casnice.