de Francesco Matera
O reînarmare puternică este ceea ce Europa vede la orizont nu prea îndepărtat. Vânturile de război care vin din Ucraina și amenințarea unei Rusii solide, capabile să provoace Occidentul, în ciuda sancțiunilor grele aplicate acestuia, sunt doar câțiva dintre factorii care împing Bătrânul Continent să fie nevoit să se gândească serios la un alt abordare în politica externă, prevăzând o apărare comună cu înființarea unui comisar pentru afaceri militare. După cum se spune pe „de avertizare” vine nu numai din Rusia și ambițiile chineze în Marea Mediterană, ci și din Statele Unite, după ce probabilul noul președinte, Donald Trump, a reamintit țărilor membre NATO necesitatea de a angaja 2% din PIB pentru cheltuielile militare.
În caz contrar, Trump însuși l-a invitat pe Putin să facă ceea ce el a considerat cel mai potrivit, deoarece țările care nu se conformează nu s-ar bucura de umbrela defensivă americană. Chiar dacă ieșirea nefericită a lui Trump miroase a un truc de campanie electorală, faptul totuși reiese clar că este necesar să se remedieze decalaj instituțional în apărarea comunității care, ca o consecință logică, prevede și unidirecționalitate în treburile de achiziții publice militar. Acest lucru se datorează diverselor provocări cu care se confruntă deja Uniunea Europeană și pe care ar putea fi nevoită să le facă față singură pentru a-și apăra interesele strategice care de multe ori nu coincid cu cele ale NATO (o organizație pur defensivă) și nici cu cele ale americanilor.
În acest sens, propunerea de plan dedicat din partea Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Securitate pentru o nouă Strategie Industrială pentru Apărarea Europeană este deja gata. Propunerea ar putea fi aprobată încă de la următoarea întâlnire din martie. Obiectivul este de a clarifica o cale care să permită bazei industriale și tehnologice europene de apărare să își maximizeze disponibilitatea de reacție, considerată crucială în contextul geopolitic actual.
În 2022, cheltuielile militare ale statelor membre au crescut pentru al optulea an consecutiv, ajungând la 240 de miliarde de euro. Cu toate acestea, 78% din materialul de război achiziționat de la începutul războiului din Ucraina până în iunie 2023 a provenit de la furnizori non-europeni, dintre care aproape două treimi proveneau din Statele Unite. În plus, producția celor 46 de bunuri militare necesare cel mai urgent este răspândită în 23 de state membre diferite, subliniind necesitatea unei mai mari coeziuni și colaborare.
Propunerea UE urmărește să abordeze aceste provocări prin trei principii directoare: îmbunătățire, colaborare și concentrare europeană. Aceasta înseamnă raționalizarea furnizărilor prin achiziții comune, în conformitate cu experiențele pozitive precum cele legate de vaccinuri și gaze, implicarea actorilor industriali și înființarea unui grup european al industriei de apărare la nivel înalt.
În plus, propunerea urmărește să identifice programe de interes comun pentru concentrarea eforturilor și finanțării europene, promovând apariția unor capacități europene de apărare autonome, cum ar fi apărarea cibernetică și sistemele integrate de apărare aeriană și antirachetă. Se propune, de asemenea, consolidarea Instrumentului european pentru achiziții în comun pentru a crește procentul de achiziții în comun până în 2030 și pentru a standardiza standard a interoperabilității armamentului.
Pentru a sprijini această transformare, propunerea prevede un nou cadru de reglementare numit Programul european de armament, care oferă stimulente financiare statelor membre care se conformează și reduceri fiscale pentru achizițiile în comun. În plus, se propune crearea treptată a unui Mecanism Militar European de Vânzări pentru a asigura o aprovizionare adecvată și eficientă cu echipamente europene.
Prin urmare, este necesară o finanțare semnificativă, astfel încât planul presupune apelarea la Banca Europeană de Investiții și reformarea instrumentelor existente, cum ar fi InvestEu, pentru a sprijini obiectivele de apărare.
În plus, se sugerează integrarea nevoilor de apărare în fondurile structurale ale politicii de coeziune. Deși lipsesc unele detalii cantitative, textul este în prezent în curs de evaluare și structura lui fundamentală pare să rămână neschimbată, având în vedere convergența asupra necesității de a plasa apărarea și securitatea ca prioritate pentru Uniunea Europeană.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru!