(de Roberta PREZIOSA) Curenții de gândire asupra viitorului Palestinei oscilează întotdeauna pe două ipoteze eterne: cea cu un singur stat și cea cu două state.
Intelectualii arabo-palestinieni au vorbit despre inevitabilitatea unei soluții cu un singur stat, cu extindere teritorială de la Iordan până la Marea Mediterană și locuită de arabi și evrei. În același timp, guvernele SUA au făcut ecou mantrei soluției în doi pași. Ambele propuneri au limite de punere în aplicare datorită naturii grupurilor etnice prezente acolo, palestinianul arab și cel evreu care, datorită acumulării unei istorii diferite maturate începând din 1947, trăiesc zilnic în echilibru precar, pradă influențelor ideologice externe: Arabii urăsc ideea unei identități evreiești în Orientul Mijlociu, iar evreii ultra-ortodocși consideră Palestina ca Țara Promisă, așa cum este raportat în Biblie.
Statutul Ierusalimului, un loc sacru pentru israelieni și palestinieni, este extrem de controversat. Israelul a considerat întotdeauna Ierusalimul ca fiind capitala sa, în timp ce palestinienii revendică Ierusalimul de Est drept capitala unui viitor stat palestinian.
Oficialii administrației americane au declarat că președintele american Donald Trump va recunoaște Ierusalimul drept capitala Israelului astăzi într-un discurs așteptat la Universitatea Națională de Apărare din Washington DC.
Exponenții guvernului american au subliniat însă că întârzierea recunoașterii Ierusalimului ca capitală „nu a contribuit deloc la realizarea păcii”.
În această privință, trebuie remarcat faptul că este adevărat că pacea nu a fost realizată, dar recunoașterea în sine va provoca o ruptură mai profundă între evrei și palestinieni, care cu siguranță nu va aduce beneficii suplimentare procesului de pace.
Cu această recunoaștere, Statele Unite ar deveni prima țară care a făcut acest lucru de la fondarea statului în 1948.
Potrivit unor surse americane, procesul de transfer al ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim nu va avea loc imediat. Operațiunea, înainte de a avea loc, ar trebui, în orice caz, să dureze ani, deoarece va fi necesar să se găsească un site, să se finanțeze și apoi să se construiască noul sediu.
Un oficial american a spus că „președintele ține o promisiune centrală a campaniei sale, o promisiune făcută de mulți candidați la președinție”. Discursul lui Obama la Cairo din 4 iunie 2009, de exemplu, a reprezentat începutul unei relații reînnoite între Occident și lumea musulmană, care s-a deteriorat după evenimentele din 11 septembrie 2001. În discursul său, Obama a pus bazele unei noi dialog și pentru soluția dorită la problema israeliano-palestiniană în lumea arabă complexă.
Președinții Obama și Trump au prezentat puncte de vedere și strategii diferite pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu: cu siguranță strategia lui Trump este foarte diferită de strategiile ultimilor președinți americani, atât republicani, cât și democrați.
Surse americane au mai declarat că Trump este gata să susțină „o soluție cu două state” dacă israelienii și palestinienii sunt de acord asupra acestui punct și vor ajunge la un acord de pace de durată.
Această ecuație nu pare însă deloc simplă din mai multe motive: atât pentru „consecințele periculoase ale acestei decizii asupra procesului de pace, asupra securității și stabilității în regiune și în lume”, așa cum a dorit să sublinieze, în timpul unei conversații telefonice cu omologul său american, președintele palestinian Mahmoud Abbas și pentru că, așa cum i-a reamintit ieri președintele turc Erdogan, „Ierusalimul este linia roșie pentru musulmani”.
Președintele francez Emmanuel Macron și-a exprimat, de asemenea, „îngrijorarea” și a reamintit că problema statutului Ierusalimului ar trebui soluționată în cadrul negocierilor de pace dintre israelieni și palestinieni.
Federica Mogherini, Înalt Reprezentant pentru politica externă a Uniunii Europene, în acest sens, a spus că „trebuie să rămânem concentrați asupra eforturilor de a relua procesul de pace și de a evita orice acțiune care ar putea submina aceste eforturi”.
Tensiunea asupra deciziei rămâne ridicată, atât încât Statele Unite au interzis angajaților guvernului SUA să călătorească atât în Orașul Vechi al Ierusalimului, cât și în Cisiordania, teritoriul palestinian ocupat de Israel și învecinat cu Ierusalimul.
Trump, astăzi, pare izolat diplomatic de decizia pentru Ierusalim.
Într-adevăr, declarația anunțată pentru Ierusalim nu va fi prodromală pentru consolidarea procesului de pace din Orientul Mijlociu: dimpotrivă.
Soluțiile non-negociate la procesul de pace consolidează de obicei inegalitățile care, în esența lor, duc aproape întotdeauna la terorism.
„Războiul global împotriva terorismului” lansat de SUA în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001 este departe de a fi câștigat: într-adevăr.
Decizia lui Trump asupra Ierusalimului va avea un impact major asupra instabilității teatrului din Orientul Mijlociu, cu consecințe imprevizibile.