Erdogan încă se teme de micile buzunare de trădători din cadrul armatei sale și a decis să schimbe toți liderii militari, cu excepția șefului de stat major Hulusi Akar. O remaniere care nu a fost cu totul neașteptată în contextul epurărilor inițiate în armată după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, dar care și-a rezervat totuși câteva surprize importante. Indicând faptul că îngrijorările Ankarei cu privire la presupușii conspiratori ai puciului militar nu s-au încheiat încă și restructurarea armatei și a sistemului militar turc va continua fără încetare. Decizia de remaniere a fost luată ieri la ședința Consiliului Militar Suprem (YAS), dar fusese deja discutată marți, în cadrul unei întâlniri între președintele Recep Tayyip Erdogan, premierul Binali Yildirim, ministrul Apărării Naționale Nurettin Canikli și șeful Personalul Hulusi Akar. Acesta din urmă este singurul căruia i s-a permis să-și ducă la bun sfârșit mandatul, care se așteaptă să se încheie în 2019. Cei trei comandanți ai Armatei, Marinei și Forțelor Aeriene, respectiv generalul Salih Zeki Colak, generalul Abidin Ünal și amiralul Bülent Bostanoglu au fost trimiși la pensie. În locul lor au fost numiți generalii Yasar Güler (Armata), Hasan Küçükayüz (Forțele Aeriene) și viceamiralul Adnan Ozbal (Marină). Un aspect fundamental al numirilor, așa cum a subliniat analistul Abdulkadir Selvi, este că aproximativ șaizeci de colonezi au fost promovați la generali și amirali. O soluție pentru a umple parțial golul creat în pozițiile de comandă ale armatei cu expulzările în urma tentativei de lovitură de stat: 150 de generali și amirali, în timp ce până în prezent aproximativ 8000 de soldați au fost expulzați din armata totală. Totuși, dacă pe de o parte epurările continuă, pe de altă parte unele modificări legale aduse de guvernul de la Ankara după declararea războiului mișcării Gülen în 2013 evidențiază o puternică contradicție între intențiile executivului turc. După cum subliniază jurnalistul Cigdem Toker de la Cumhuriyet, preluând cercetările reporterului de investigație Ahmet Sik - în închisoare din decembrie 2016 sub acuzația de „propaganda teroristă” - unele legi emise în 2014, 2015 și iunie 2016 (cu doar o lună înainte de tentativa de lovitură de stat). ) de către guvern au reușit să grăbească pensionarea generațiilor mai în vârstă de militari, grăbirea promovării soldaților care au intrat în armată după 1988. Una dintre principalele surprize din promoții se referă la figura noului comandant al marinei, viceamiralul Adnan Ozbal. Ofițerul a primit, de fapt, misiunea, deși în fața lui se aflau alți 4 soldați de rang superior, primul dintre care a fost amiralul Veysel Kosele. Nu este încă clar dacă viceamiralul Ozbal va fi promovat înainte de a-și prelua noul rol pe 30 august. Cert este că nerespectarea ierarhiilor militare apărute de la numirea sa evidențiază o anumită îngrijorare din partea guvernului față de marina. Această componentă a armatei se numără de fapt printre cei mai afectați de influența mișcării lui Fethullah Gülen, deja aliat al Ankarei care îl acuză acum că ar fi plănuit lovitura de stat. Amiralul Kosele, care conform ierarhiei militare ar fi trebuit să preia comanda marinei în locul lui Ozbal, fusese arestat pe nedrept și, de asemenea, suferise procese care ulterior au fost prăbușite din cauza inconsecvenței probelor. Jurnalistul Deniz Zeyrek, pe paginile ziarului Hurriyet, informează că nenumirea lui Kosele ar depinde de faptul că „deși comandantul a fost o victimă a FETO (acronim pentru Organizația Teroristă legată de Fethullah) nu a putut fi eficient în lupta împotriva „organizației”. În plus, adaugă Zeyrek, se pare că amiralul a primit „o listă cu numele ofițerilor apropiați de FETO”, dar nu a putut acționa eficient în acest sens. Ozbal, însă, ar fi fost răsplătit pentru rolul crucial pe care l-a asumat în noaptea loviturii de stat eșuate și acum s-ar fi bazat foarte mult pe el „pentru lupta care trebuie dusă împotriva FETO”. Eficiența în lupta cu PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) pare să fi fost, de asemenea, unul dintre criteriile care au ghidat noile numiri și promovări în armată. Mulți dintre ofițerii promovați au fost deosebit de activi în confruntările cu mișcarea armată kurdă. Același criteriu se aplică și generalului Yasar Güler, promovat de la comandant al forțelor de jandarmerie la comandant al Armatei. În noaptea loviturii de stat, Güler fusese răpit de puciști împreună cu șeful Statului Major și este cunoscut pentru că are poziții similare cu cele ale guvernului turc, în special în Siria.
Fotografie Il Fatto Quotidiano