(de Sandro Zilli – Manager de inovare) Într-o lume în schimbare rapidă, realitatea în care își desfășoară activitatea oamenii și organizațiile devine din ce în ce mai evazivă și impune nevoia de a face față complexității. Digitalul este fitilul care a declanșat toate acestea și a făcut necesară realizarea unor reflecții pentru a interpreta fenomenul în desfășurare. Este esențial să redefinim rolul central al omului ca punct de sprijin al acestui proces evolutiv în care cultura, cunoștințele și creșterea tehnologică dau viață unei noi realități.
Promisiunea de a face lumea un loc mai bun datorită răspândirii noilor tehnologii precum inteligența artificială, învățarea automată, social media, riscă să transmită ca singur mesaj predictibilitatea unei lumi guvernate doar de tehnologie, în care granița dintre om și mașinărie.
Nu există nicio îndoială că trăim într-o eră a tranziției tehnologice, dar nu este un dat că mașinile au aceleași capacități ca și oamenii în ceea ce privește gestionarea proceselor cognitive, creative și emoționale. Dacă pe de o parte avem o viziune salvatoare asupra tehnologiei, pe de altă parte se deschid scenarii apocaliptice care văd tot ceea ce a contribuit la constituirea, de-a lungul secolelor, a ceea ce este definit ca „om” dispărând în aer.
În acest tumult de emoții și în fluxul schimbător al realității, un nou concept și un nou mod de a considera natura umană definibilă ca „Umanism digital” își croiește drum.
Umanismul digital profesează recuperarea centralității omului față de mașini și tehnologie, pentru a iniția o „renaștere” a culturii, a relațiilor și a moralității. Nu transformă ființa umană într-o mașină și nici nu investește mașinile cu rolul de „ființe umane”. Umanismul digital recunoaște specificul ființei umane și abilitățile sale, folosind tehnologiile digitale pentru a le crește și nu a le limita.
Între utopic și distopic, Umanismul Digital se plasează într-o condiție de echilibru, având în vedere utilizarea tehnologiei în slujba omului și a nevoilor sale. Acest lucru se aplică nu numai în domeniile producției și economiei, ci și în domeniile medicinei, cercetării și tuturor activităților care contribuie la bunăstarea socială.
UMANISMUL DIGITAL: UN SUBIECT MULTIFORM
Pentru a înțelege mai bine Umanismul digital, este util să facem o distincție între termenul „complex” și termenul „complicat”, deoarece acest lucru ne ajută să înțelegem eficient cum am tratat problema COMPLEX a digitalului până în prezent.
Complicat derivă din latinescul „cum plicum”, care înseamnă „cu pliuri”, iar etimologia amintește de pliurile unei foi de hârtie, care pentru a fi citită și înțeleasă trebuie întinsă, eliminând fiecare pliu. Când dorim să rezolvăm o problemă prin utilizarea tehnologiei, tot ce facem este să clarificăm „nevoia” printr-o abordare analitică. Numai împărțind întregul în părți individuale, care sunt analizate și numai ulterior recompuse, problema poate fi înțeleasă atât în detaliu, cât și în ansamblu și apoi rezolvată cu o soluție de aplicare substitutivă.
În cazul termenului de complex, acesta derivă din latinescul „cum plexum”, care înseamnă „cu noduri”, sau mai degrabă împletit. Explicația etimologică se referă la nodul sau complot, ca țesătura unei țesături, care nu poate fi desfăcută fără a-și pierde viziunea de ansamblu. Prin dezlegarea nodurilor țesăturii, rămâi cu firele individuale în mână, pierzând forma generală a țesăturii. În acest caz, rezolvarea problemei nu se poate face prin segmentarea și analiza factorilor individuali ci trebuie realizată inevitabil prin adoptarea unei abordări sistemice, care să țină cont de neliniaritatea sistemului, de interdependența elementelor și absenţa totală a relaţiei cauză-efect. De exemplu, integrarea unei tehnologii într-un context industrial este o problemă „complexă”, deoarece poate provoca pierderea locurilor de muncă, dar este necesar să se înțeleagă în ce rețea de relații este inserată intervenția și cum se modifică întregul ecosistem odată cu intervenția umană. Neîncurajarea introducerii unei noi tehnologii nu este o soluție adecvată pentru a preveni pierderea locurilor de muncă, ci este pur și simplu o modalitate auto-înfrângătoare de a pierde competitivitatea ca companie.
Hic dictis, transformarea digitală nu este așadar un fenomen complicat datorită naturii sale tehnologice, dar este un subiect complex, deoarece încurajează o regândire a rolului social al tehnologiei. Umanismul digital aruncă o privire de ansamblu asupra noii lumi străbătute de tehnologie, făcând distincție între ceea ce sunt promisiunile unui viitor dorit și ceea ce este de fapt dezvoltarea exponențială și imperfectă a tehnologiilor, aducând omul înapoi în centrul lumii noastre, caracterizată prin intelectualitatea sa. abilități care o fac diferită de orice tehnologie care dorește să imite comportamentul uman.
DIGITAL PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI UNICITATEA FIINȚEI UMANE
Sarcina Umanismului Digital, astăzi, trebuie să fie și să se prezinte ca o alternativă la răspândirea ideologiei Silicon Valley care, deși a avut ca punct de plecare și inspirație îmbunătățirea condiției ființelor umane, s-a transformat într-un scurt timp într-o viziune distorsionată asupra viitorului în care caracteristicile negative ale transumanismului au devenit linii directoare în crearea unui supraom complet dependent de tehnologie și lipsit de orice etică morală.
Umanismul digital, în urma curentului cultural din care și-a moștenit numele, poziționează omul în centrul universului drept „faber fortunatee suae”, adică arhitectul propriului destin și în același timp salută tehnologia digitală, în mod adecvat. înțelegerea limitelor și potențialului acestuia. Această nouă paradigmă este favorizată de o societate în continuă transformare, fluidă și receptivă față de consumatorul digital; o companie care permite schimburi continue la nivel global, ceea ce facilitează dezvoltarea de noi companii și startup-uri care la rândul lor folosesc tehnologii nu doar pentru a dezvolta afaceri, ci și pentru a extinde organizațiile.
Umanismul digital implică așadar o analiză atentă a relației om-mașină, în ceea ce este, în toate intențiile și scopurile, o relație persoană-tehnologie. Ființele umane au învățat să trăiască cu tehnologiile digitale până la punctul de a le considera o extensie a sinelui perceput. Digitalul este o parte integrantă a muncii noastre, a timpului nostru liber, a relațiilor noastre, a modului nostru de viață și, în funcție de aceasta, toate modelele noastre de afaceri și metodele de management au suferit, de asemenea, o transformare.
Într-un studiu realizat de McKinsey, „Jobs Lost, Jobs Gains” se teoretizează că în următorii 10 ani, din cauza creșterii exponențiale a tehnologiilor digitale, aproximativ jumătate din locurile de muncă actuale vor fi automatizate, prezicând că multe dintre ele vor deveni învechite. și înlocuite cu noi profesii. Revoluția digitală nu va distruge lumea muncii, inevitabil își va transforma metodele. Mașinile vor înlocui bărbații în îndeplinirea sarcinilor grele, repetitive, frustrante, ușor de îndeplinit, în timp ce ființele umane vor avea sarcina de a gestiona sarcinile mai complexe, cele greu de automatizat, trecând de la modelul de referință al „Forței de muncă” la cea a „Minților de Operă”. În lumina acestei transformări, care aduce atât capitalul uman, cât și tehnologic în joc, Umanismul Digital preia provocarea de a configura digitalizarea în așa fel încât să poată contribui la umanizarea lumii, făcând-o un loc mai bun.