(de John Blackeye) În această dimineață Roma s-a prezentat sub aspectul său normal cu un Grande Raccordo Anulare încă nu înfundat, dar traversat cu mare viteză de mult mai multe mașini decât cele văzute săptămâna trecută.
Se pare că sunt condițiile necesare pentru a schimba țara și a începe cu faza 2, care va duce la redeschiderea tuturor activităților comerciale.
Ceea ce trebuie să fi scăpat celor care au făcut prognoze optimiste și celor care au crezut că ar fi suficient să dea undă verde negustorilor pentru a revedea toate ferestrele iluminate și lustruite, este că, fără sprijinul statului, multe activități nu au găsit condițiile și forța de a redeschide.
Emblematic a fost interviul lansat la TV de Gianfranco Vissani care a subliniat că nici măcar din 18 mai nu va putea să-și redeschidă restaurantul, deoarece cei optsprezece bucătari ai săi din bucătărie, pe de o parte, nu pot respecta distanța de siguranță, dar chiar mai mult nu își permite să-și plătească salariile fără să încaseze.
Statul pare să nu fi fost la fel de aproape de el pe cât părea să fie, ascultând numeroasele conferințe de presă emise de președintele Consiliului de Miniștri, tocmai pentru că în fața unei activități comerciale care fusese închisă de aproape trei luni, Vissani a fost livrat acasă , cu punctualitate extremă, toate taxele care trebuie achitate chiar și cu restaurantul închis.
Toată sau atâta solidaritate vestită de Guvern nu pare să se fi tradus, în esență, în ceva concret.
Așa se întâmplă că, în această dimineață, la Roma, odată ce am lăsat în urmă Grande Raccordo Anulare și am găsit o parcare cu plată care va servi pentru a umple cofrele unui municipiu care strigă mereu pentru mizerie, după ce am parcurs aproape un kilometru pe străzile din centru, am putut Rețineți că multe dintre acele baruri pe care m-aș fi așteptat să le deschidă și cu oamenii la rând pentru a lua un mic dejun italian bogat, erau de fapt închise.
Ceva trebuie să fi mers prost. Evident, cineva trebuie să fi calculat greșit sau trebuie să fi calculat greșit criteriile pentru relansarea țării. Încă o dată realitatea politică s-a manifestat așa cum este, adică foarte îndepărtată de realitatea trăită de cetățeni. Tratarea comercianților și a artizanilor ca numere statistice pentru a se încadra bine în factorii de recuperare a unui stat care este prea departe de oameni trebuie să fi dus la rezultate greșite.
Multe baruri au rămas închise, iar informațiile împușcate direct de programele naționale de știri care arată o societate în mare viteză, cu oameni care iau un aperitiv în orașe aglomerate, nu are valoare.
Realitatea este alta. Pandemia a adus cu adevărat comerțul în genunchi și recuperarea ar fi trebuit să se sprijine pe ajutorul concret dat deja și nu pe măsuri care se succed aproape fără un număr plin de promisiuni.
Realitatea este alta. Multe restaurante au urmat, de asemenea, aceeași soartă. Au fost închise atât pentru că nu există clienți, cât și pentru că deschiderea înseamnă a începe să plătiți salarii personalului și a plăti fără încasare este unul dintre principiile care vă conduce la faliment.
Ceea ce părea o lovitură a baghetei magice care, din 18 mai, ar fi trebuit să ne dea înapoi o națiune zâmbitoare și fierbinte în economia ei, se transformă într-o bătaie că fără a privi pe nimeni în față, în absența unui ajutor concret, sună aproape ca o propoziție definitivă pentru mulți mici antreprenori.
Desigur, guvernul nu a adus virusul în Italia. În spatele tuturor acestei drame este acolo China pe care, totuși, toate aparatele insistă să le apere în spatele unui anonimat care merită relații economice bune cu un gigant economic care pe de o parte, aduce câștiguri și, pe de altă parte, nu are nicio îndoială în a-ți face casa acasă. În cele din urmă, însă, dacă guvernul nu are defecte legate de pandemie, poate că unii s-au referit la gestionarea aceleiași probleme. Atâtea conferințe și atâtea cuvinte ar fi trebuit să se transforme în fapte și acest lucru ar fi permis atâtea obloane să se găsească deschise și gata odată cu numirea unei faze2 care, în acest moment, nu știe nimic.
