(de Francesco Matera) Legiunea Internațională luptă în Ucraina și poate conta pe finanțare și armament de la armata regulată a Kievului. Paramilitarii provin din aproximativ 52 de țări și sunt în mare parte de origine britanică. Salariul lor variază de la 1200 de euro la puțin peste 2500 de euro. Foarte interesant este reportaj care a publicat Repubblica editată de Raineri care povestește organizarea Legiunii împărțită în două departamente, unul sub ordinele armatei și celălalt al informațiilor militare. Datorită unei investigații în două părți publicate pe un site ucrainean, Raineri explorează și un alt aspect nu tocmai liniștitor al activităților ilicite ale acestor mercenari moderni.
Pentru a ridica multe îndoieli cu privire la legitimitatea acțiunilor legionarilor sunt rapoartele spuse de paramilitari (cu condiția anonimatului) pe ramura de informații. Unul dintre liderii de origine poloneză le-ar fi ordonat legionarilor să jefuiască magazinele abandonate, să-i aducă cea mai mare parte din materialul jefuit și să păstreze unele ca pradă personală.
Un alt exponent de frunte al departamentului de informații, pe de altă parte, ar aduna materialul destinat soldaților și, cel mai adesea, le-ar revânde.
Șeful polonez este protejat de cei doi Taras, care fac parte din informațiile militare, cei atotputernici Gur, și, prin urmare, extind intoabilitatea lor la traficul protejatului lor. Gur se bucură de un fel de imunitate, deoarece se găsește a fi mai loial decât serviciile de informații obișnuite, neavând nicio istorie neplăcută de infiltrare rusă.
Legionarii, la rândul lor, își acuză liderii de superficialitate și de slabă organizare tactică și logistică. Dintre acuzații, cea mai relevantă este că polonezul, împreună cu restul pradă, a furat și arme ușoare pentru propriul câștig, în special cincizeci de puști M4 de fabricație americană, care ar fi dispărut dintr-un arsenal Legiunii.
Rusia alimentează propaganda prin scurgeri de informații „fierbinte” conform cărora o mare parte din armele trimise de occidentali ar ajunge în străinătate prin piața neagră. Americanii, în schimb, susțin că „urma” armelor lor este monitorizată și până în prezent toate armele, potrivit lor, ar fi ferm în mâinile armatei ucrainene. Întrebarea este: ce se întâmplă după? Dacă s-ar confirma informațiile din această anchetă, noi, occidentalii, am arunca niște bani și arme într-o „gaură neagră” care ar putea, paradoxal, să alimenteze terorismul internațional care, după cum știm, își aprovizionează din acea piață neagră. Ne înarmam, deci, dușmanii?